Hamlet. 13 telegrame de Dan Costinaş

Guzganul P. - şambelan pe viaţă la toţi regii, capabil l-am văzut să-şi iscodească propriul fiu, pe viteazul meu curtean L. - cumnăţelul, de pot să spun aşa. Al sufletului meu idol, radioasa O. - şi mult iubita mea domniţă, a pactizat cu ei. Mă simt trădat, a câta oară?! Pe R. şi G. - falşi camarazi, i-au pus să mă spioneze; mă cred lunatic, dar aşa mi-e la-ndemână să-l dovedesc pe fratricid.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T3 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sau nu sunt. Nebun. De fapt la atâta se rezumă întrebarea. Mult prea ades, nemiloasele dureri ne-mping spre hotarul nevăzut dintre raţiune şi demenţă. Dar poate cineva să jure cu mâna pe inimă că nu e nebun? Măcar puţin. Sau să definească normalitatea? Cu vorbe limpezi. Mi-e greu să cred. A fi în stare să dorm liniştit, prefăcându-mă că nu ştiu nimic - sau a nu fi slab de înger. A fi în stare de veghe până mă răzbun - sau a nu fi capabil de o totală jertfire de sine. Prea multe întrebări.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T5 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pedepsesc trimiţându-mă în Englitera, iar şacalii cordiali, R. şi G. adică, primesc poruncă să mă piarză. Dar le-am venit eu de hac mai înainte de a încerca. Ce canalii! Mă întorc la Elsinore.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T8 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele a murit. Plec zbuciumat din Wittenberg la Kronborg, să-i plâng la căpătâi. Mut de stupefacţie: cântul de jelanie s-a prefăcut, năprasnic, în chiot de nuntire. Cine cu cine? mă întrebi. Îndurerata-mi mamă, Regina G. – mireasă, cu neconsolatu-mi unchi, uzurpatorul Rege C. – însurăţel. Ce trivial incest!

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T1 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuoasa O. În felul meu, chiar o iubesc. Mi-ar fi plăcut s-o simt de partea mea. Ce păcat că a pus temei pe vorbele unor poame rele şi a văzut în mine un biet nebun. În sinea ei se zbuciumă cumplit, e sinceră, deşi mereu îi spun că cinstea nu se-mpacă bine cu frumuseţea. La mănăstire o văd mai degrabă, decât unită cu-n bărbat.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T6 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că ştiu acum chipul de a da la iveală adevărul. Nu poate da greş. Dumnezeu i-a adus la timpul potrivit. E a naibii de grea viaţa de măscărici, dar au întruna privilegiul de a-ntruchipa, plini de sevă, multe vieţi de Regi şi de Regine. Sau morţi. Pe scenă, trecutul se preface în prezent, iar viitorul se întoarce în trecut, ca-ntr-o oglindă strâmbă. Din cale-afară de straşnică idee! Tirada plină de patimă a trupei ambulante va fi ca un sfredel ce-i scormoneşte în găunoşenia sufletului. Sunt numai ochi şi doar urechi.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T4 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana de şoareci: Gonzago şi Baptista. Uzurpatorul dă în clocot. Pleacă fiert. Deplorabil criminal! Îi cade rău la lingurică o nevinovată confruntare cu fapta-i monstruoasă. Regina G. e tulburată; prima cumpănă, dar nu mă crede pe de-a-ntregul. Începutul sfârşitului: îl omor pe şambelanul (era să scriu şobolanul) P.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T7 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, vai! Duhul Regelui H. - strigoiul osândit să rătăcească-n noapte, împlătoşat de luptă cap-a-pe, până când infamul homicid fi-va pe deplin răzbunat. Ceva e putred în Danemarca, cum bine spune M. - devotata-mi santinelă. Cum poate-un frate, zi-i diavol mai curând, să curme zilele cuiva prin sânge înrudit, să-i fure viaţa, tronul şi femeia juruită la altar?! Făgăduiesc, cinstite Duh, să te răzbun. Pe viaţa mea mă jur, cum zice Creatorul, că-ţi voi întoarce liniştea şi locul între sfinţi. Bunii mei tovarăşi, M. şi H., pe voi mă bizui. Juraţi!

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T2 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta rhei, sărmane Y. Din toată splendoarea-ţi şi hazul bufonesc de altcândva, s-a ales doar colb uscat în deschizăturile din hârca asta urât mirositoare.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T9 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!