Schimb de locuință
Azi m-am închis într-o lacrimă.
Curgea pe obrazul tău,
după ce am făcut dragoste,
purtând fericirea către colțul gurii umede,
asaltată de șoapte.
În interior,
protejat de expansiunea universală insensibilă,
stau și privesc cum dansează inima pe ritmuri erotice,
atingând cu degete uimite pereții translucizi.
Lumea se vede altfel
atunci când o urmărești dintr-o lacrimă.
Nu ți se mai depune praful în gânduri,
agențiile de presă își declară falimentul,
miroase a liniște primară și a Eden,
iar vecinii te salută cu invidie,
fiindcă stropul de suflet în care stai
nu este contabilizat
de apometre.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (26 septembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Cristian Lisandru despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Minuni
minunile nu apar în fiecare zi
poți depune o cerere dacă vrei
va avea număr de înregistrare în gândurile tale
așteptarea aruncă mănușa
te duelezi cu ea pierzi lupta de fiecare dată
e răbdarea o invitație pentru uluirile viitoare
așa te întrebi dar nu dai răspuns
poate nădăjduiești că ești chiar tu o minune
nu-ți mai trebuie nimic
pocnești din degete întinzi fir de gând peste abis
echilibristica permanentă
te-a învățat să nu privești în jos
amețeala strigă lasă baltă așteptările la ce bun
e mai bine să plonjezi
cu capul înainte
prin canion de trăiri
păsările au aripi
tu ai mâini cu degete acoperite de fulgii bătăturilor
zborul cuvintelor protest cotidian neauzit
fiindcă minunile nu apar în fiecare zi
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (16 februarie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cristian Lisandru despre gânduri sau despre viață
În visele mele se luptă două armate. Între ele, ca un condamnat la viață, stau eu.
Cristian Lisandru în Pledoarie pentru salvarea lacrimilor, Prizonier (ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă obsedează doar imensitatea deșertului care are conturul sufletului meu...
Cristian Lisandru în Pledoarie pentru salvarea lacrimilor, Deșert (februarie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacient
desprinde cerul la un colț
trage ușor de el și învelește-mi durerile
aș vrea să le simt albastre
despicate de șirurile ascuțite ale cocorilor
chemați către casă din depărtări neștiute
presară pudra de apus pe răni
șterge-mi lacrimile cu mătasea sângerie a răsăritului
și rămâi în alăturare dulce
lângă fruntea cotropită de febră
pentru a-mi răcori fierbințeala
prin zbuciumul neistovit al pleoapelor
într-un salon fără număr
abandonat nemărginirii din ochii tăi
eu sunt pacientul învelit cu cerul
până sub bărbie
poezie de Cristian Lisandru din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor (19 aprilie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pledoarie pentru salvarea lacrimilor, adresa este: