Trecutul miroase a praf. Trecutul miroase a moarte. Trecutul are un miros persistent de imposibil, de s-a dus și nu mai vine, de zădărnicie a unor planuri. Și, câteodată, de împlinire fericită a unor destine, însă asta ceva mai rar. Trecutul aduce cu el un miros persistent de putrefacție, de foarte multe ori. De încăpere în care nu vrei să intri, de mormânt abia deschis, de lacrimi vărsate pe o pernă, într-o singurătate absolută. Trecutul nu este altceva decât un ghimpe înfipt dureros în talpa prezentului.
Cristian Lisandru în Lumea de dincolo de fereastră (9 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă cel care privește are nevoie de provocări, totuși... Un ceva care să-i pună imaginația la încercare, care să-l determine să se rupă de realitatea imediată și să intre cu totul în acel decor. Să intre, da, să fie parte a scenariului, să fie tulburat și să înțeleagă tulburarea personajelor. Asta face un artist, asta ar trebui să facă un artist. Permite (ar trebui să permită) privitorilor să pătrundă, încetul cu încetul, în interiorul creației sale, în profunzimea sa, de fiecare dată. Dacă îi lași pe margine, oamenii vor privi câteva zeci de secunde, vor da din cap admirativ sau nu, dar mai degrabă cea de-a doua variantă și vor trece mai departe. Nu vor rămâne cu nimic, nu vor mai rumega întrebări, vor ajunge la ieșire și își vor relua viețile ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Și atunci? Atunci rămâne o trudă zadarnică, o nefericire mută, fiindcă artistul nu a reușit să pună la un loc cele două realități... Realitățile lor și realitatea sa.
Cristian Lisandru în Lumea de dincolo de fereastră (21 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lumea de dincolo de fereastră, adresa este: