Când pașii nu te-ascultă
Cu pașii care-i fac
în fiecare seară
încerc să te ajung,
căci dorul mă doboară,
dar... mă opresc și plâng.
Plânge răbdarea-n mine
că nu te pot atinge,
dispari în ceața neagră
când lampa mi se stinge,
gândul din nou aleargă.
Si zbor iarăși spre stele
cu aripile frânte,
dar nu ești printre ele,
nu-i cine să mă-ncânte,
nici măcar niște Iele.
Mă las bătut ca cerga
în piua de pe vale,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (10 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocrotește-mi, Doamne, neamul - satiră sau . rugă
Uite-așa ne ducem traiul
să ne câștigăm mălaiul.
Rușinos, n-avem ce face,
mai cerșim cu bună pace,
ș-adunând niște dolari,
creștem copilașii mari.
Rău ne-a mers vestea în lume,
de șmenari dar fără nume,
de hoți și de cerșetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar
numai la-nchisori.
Cu mâinile amprentate,
cunoscuți chiar și în State
că trăim doar din furate.
Toți o apă și o
Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheo și Andrieș ne cheamă la vot
Cântă apa la Ciurgău,
Veșnic ea doinește,
Baciului îi pare rău,
Toamna se sfârșește.
Vine iarna, zgribulim,
Frigul e la poartă,
C-o palincă ne-ncălzim
Și bârfim de.. "soartă"
- Doamne! Multe au mai fost
Și, câte-or să mai vină,
Așteptăm, dar.... Fără rost,
Mierea de albină.
Nu-i vezi frate pe ecran
Cum zburlesc din pene?
Și promit an după an
Rimel la sprâncene?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (28 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An ce vii ce-o să ne-aduci?
După anii grei de criză, cu potop și vijelie,
Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie,
Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci?
Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe măsură,
Pace-n suflet, fericire, dacă Domnul se îndură,
Fără lacrimi, fără jerbe și cât mai puține cruci.
Din adânca veșnicie vii ca sol de bună stare?
Sau ca semn al morții lente și cu multă nepăsare
Ne sfidezi și nu ții seama de-ale noastre rugăminți?
Te-aș dori loial și prieten, nu făptaș numai la rele,
Vreau să văd cununi de lauri peste vatra tării mele,
Ea să aibă strălucirea, pentru noi, pentru părinți.
Ei așteaptă de decenii, chiar cu prea multă răbdare,
O schimbare radicală, asta și-o doresc mai tare,
Vorbe goale și minciuna prea ne bântuie pe toți.
Poate vii cu legi mai aspre și cu minți mai luminate,
Să fim demni în ochii lumii, eu socot că se mai poate
Să-nvingem netrebnicia și să mai scăpăm de hoți.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (20 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu mai vii?
De ce nu mai vii?
In brațele mamei
doar gândul se-așează,
copilul aleargă...
Adesea pe prispă
m-așez agitată,
aș vrea să nu piardă
Poate la toamnă
se-ntoarce acasă,
un vis prea frumos.
E dus prea departe
să-și facă menirea,
de-ar fi cu folos.
Zboară Tu rugă
lansează-i chemarea,
inima-mi plânge.
Numai speranța
mi-alină durerea,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (12 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet-filozof
Gândirea ta poesiferă,
Diversă ca floarea din seră,
Cuvintele-ți filosofate,
Alese, mai sofisticate
Și din exces metaforate,
Iar vorbele-ți mai elevate.
Îmi lași un iz de: "Unicat".
Tu ești poet sau filozof?
Te-ntreb: C-adesea-mi lași un Of.
Când scrii versuri mai delirate,
Greu de-nțeles, pe apucate.
Te crezi un visător pribeag,
Iar eu
Polemolog beteag.
Părerile mi-ai: Confirmat.
Cuvintele fie-ți o: Muză,
Iar versul tău o
călăuză.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (26 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bune, cu rele, toamna a venit
Cade frunza supărată,
privesc spre zenit,
nori și ceață-nvolburată
frigul a venit.
El mă-ntreabă cu mirare
ai lemne de foc?
- N-am! Răspund cu supărare,
bani-s la mijloc.
O să rabd cu șuba-n spate,
n-o să mor de frig,
vremuri grele. Măi fârtate!
n-am cui să-i mai "strig".
Să-mi dea banii de căldură
de foame-s sătul,
m-au călcat pe bătătură,
ce mai? De bine-s mahmur.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (28 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dragoste, patimă și blestem, adresa este: