Flori de câmp
De-a pururi ucenici măiestrei lire
ce-a dat noblețe slovei românești,
prin secoli mulți poeți au să se-nșire,
dar nu vor fi nicicând doi Eminești.
La zvonul codrului, murmuitor,
la al legendelor trăind prin vreme
atenți precum la cristalin izvor,
ați auzit cum glasu-i vrea să cheme
atâtea umbre și lumini din cer,
credință și durere, magi și sori,
tot ceea ce-i pe lume efemer
și aștri care sunt nemuritori.
Eternizând dulceața din cuvinte,
ivind simboluri proaspete în veac,
EL ne presară flori de câmp nainte
și-n suflet ierburi tainice, de leac...
poezie de Corneliu Vasile din revista "Catedra" (ianuarie 1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din revista "Catedra", adresa este: