Sensuri de Corneliu Sofronie

Nichita Stănescu a fost supranumit Îngerul blond. Supranumele este rodul tinereţii sale, când înfaţişa la vedere un trup serafic şi doi ochi albaştri, încununaţi de părul bălai răsfirat în vânt precum coama unui cal furat. Acum când Nichita a trecut în Nemurire senzaţia de Înger o ai citindu-i scrierile. Dar scrierile lui Nichita nu sunt cuvinte şi nici numere nu sunt, nu sunt un gen literar sau o artă sau o ştiinţă. Sunt ceva încă Inventat-Neinventat; citindu-l pe Nichita citeşti Inventatul-Neinventatul rostit de însuşi Nichita cu vorbe adunate de pe buza Timpului. Iar Inventatul-Neinventatul Lui creează fiori, naşte anxietate. Scrierile lui Nichita provoacă teama de necunoscut... Niciodată nu eşti sigur cât cer se ascunde în cuvântul pamânt şi câte cuvinte verzi ascund frunzele din copacii Îngerului. Cine sau ce se află în spatele înşelătoarelor cuvinte...

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ şi societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situaţia de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puşi în situaţia de a alege pe cel mai puţin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca şi incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existenţa devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de veghe e starea realului. Starea de vis e starea adevărului. În starea de veghe trăim în spaţiu. În starea de vis trăim în timp, simultan în toate dimensiunile timpului. Aşa pare - că doar în iluziile noastre trăim în Timp. Că numai Timpul are Timp, în rest, tot ce putem denumi prin Restul, are numai spaţiu.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia de dreapta proclamă ca adevăr libertatea devenirii fiinţei umane. Egalitatea este subordonată libertăţii - democraţiile de dreapta gândesc instituţii care să garanteze egalitatea de şanse a fiecărui individ privind libertatea devenirii sale. Dar responsabilitatea gestionării acestei libertăţi revine în exclusivitate individului. Democraţia de dreapta investeşte a priori individul cu o înaltă conştiinţa de sine pusă în slujba societăţii, libertatea individuală are un singur sens – cel social. Egalitatea este în condiţiile democraţiei de dreapta un concept implicit, explicit este conceptul de libertate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practica social-politică a democraţiei, adică trecerea de la adevăr la real, a pus în evidenţă două tipuri (forme) mari de democraţie: democraţia de dreaptă şi democraţia de stânga, fiecare dintre ele revendicându-şi cu aroganţă pretenţia de a deţine adevărul absolut întru binele şi fericirea speciei umane. În realitate, în loc să fie complementare şi într-o funcţionalitate unitară, aşa cum sunt emisfera dreaptă şi emisfera stângă, menite parcă să lupte împotriva sensului de evoluţie al speciei umane, ele se situează pe baricade opuse, într-un război sângeros şi orb al cărui scop, privit dinspre interesul comun, e greu de înţeles cui serveşte.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţiile de stânga ignoră faptul că noi nu ne naştem egali de la natură. Considerând inegalitatea noastră iniţială drept o eroare a naturii, democraţia de stânga încearcă să o corecteze impunând principiul egalităţii cu ajutorul instituţiilor statului, apelând în planul adevărului la concepte demne de tot respectul precum conştiinţa socială, sentimentul colectiv, marea familie socială. Dar această procedură s-a dovedit a fi o formă de anus contra naturii. Constrângerea fiinţei umane, în special constrângerea de natură psihică, are ca efect suprimarea libertăţii, libertatea este subordonată egalităţii forţate. Pentru că egalitatea în felul gândit de democraţia de stânga se opune, în fapt, libertăţii, egalitate şi libertate sunt două concepte care se opun până la anularea reciprocă. De aceea, în condiţiile democraţiei de stânga, libertatea devine doar un instrument de propagandă demagogică, folosit pentru manipularea maselor. În absenţa libertăţii, egalitatea este şi ea un concept artificial, iar împreuna nasc o democraţie iluzorie. Ajunsă în acest punct, democraţia de stânga eşuează în mod tragic, salvându-se doar prin dictatură.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia de dreapta este democraţia cuvintelor frumoase, a cuvintelor care înnobileaza spiritul, spre deosebire de democraţia de stânga care este democraţia cifrelor.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia Quo Vadis?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o viaţă ca oameni reali şi cu adevărul ascuns în noi precum o comoară. Adevărul devine astfel punctul de sprijin moral al fiecărei Fiinţe. O Fiinţă imorală înseamnă că nu şi-a descoperit comoara adânc ascunsă în ea... Fiinţa conştientă de existenţa acestei comori se autoexplorează toată viaţa, în căutarea acesteia. Iar acest fapt nu-i lasă timp pentru a comite fapte imorale.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!