Mircea Eliade numea androginul modelul perfecțiunii. Dar androginul arhetipal nu se supune logicii viului. El nu este un Unu Real. Într-un sistem androgin arhetipal lipsește cuantumul de haoticitate care să facă posibilă mișcarea! Este absentă tensiunea dintre Bărbat și Femeie, care să întrețină deosebirile dintre cele două sisteme mari. Absența tensiunii anulează deosebirile. Bărbatul și Femeia nu se află nici în relație de cooperare și nici în competiție. Ei sunt un Tot, ființând ca aspirație, ca perfecțiune, un Tot în care, deși știi că acestea există, totuși nu recunoști părțile. De aceea, androginul este în egală măsură modelul perfecțiunii atât pentru bărbat, cât și pentru femeie. El este, de fapt, Dumnezeu văzut ca Unu. Un Unu în care se regăsesc și Bărbatul și Femeia! Un Unu în nemișcarea care păstrează Omul în nepăcat. Față de el, Unu Real este doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil.
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Corneliu Sofronie despre femei, despre bărbați sau despre religie
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanității din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăiește cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viața individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înșiră ca mărgele pe ața vieții, clipă lângă clipă. Totuși, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existențial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconștient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesități care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanța de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Corneliu Sofronie despre viață, despre timp sau despre visare
Iată revelatia! Psihologul constientizează din ce în ce mai mult că obiectul său de activitate, indiferent dacă această activitate se referă la individ sau la organizație, este incertitudinea. Este jocul de-a râsu'plânsu'! Omul contemporan este în același timp un dr. Jekyll și un mr. Hyde. In același om fac casă bună Mareția cu Nimicnicia, Clipa cu Eternitatea. Viața cu Moartea. Sănătatea cu Boala. Adevărul cu Minciuna. Cine invinge?
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Corneliu Sofronie despre moarte, despre minciună, despre medicină sau despre jocuri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu, adresa este: