Iar timpul își urmă cursul său firesc, fără întrerupere. Colegii comandantului deja nu se mai ocupau deloc de completarea jurnalului de bord al navei; comozi, abandonaseră acest aspect, lăsându-l doar în grija lui. Dar pe el nu-l deranja acest lucru; conștiincios, se așeza la masă, completând cu stânga, detaliat, zi de zi, tot ceea ce era mai important și merita să fie consemnat în paginile acestui raport, fără a uita nici un amănunt, semnând, în încheiere: "Completat de comandantul misiunii, Lucian Enka."
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia ajunse în dreptul rezervei ei și fără a sta pe gânduri, intră. Găsi totul neschimbat, nemișcat; nimeni nu se atinsese de lucrurile ei, totul era exact așa cum lăsase în urmă cu șase luni, însă era ordine și curățenie, ceea ce semnifica faptul că totuși umblaseră și pe acolo, evident, pentru a întreține curățenia, dar avuseseră grijă să nu lase urme. Ieși din rezerva ei, mulțumită de aspectul acesteia și-și continuă drumul spre puntea principală, unde ajunse în scurt timp. Se așeză pe un fotoliu, făcându-se comodă.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor tresări și el la auzul tunetelor, deloc timide; bubuia de se zgâlțâiau ferestrele! Se mai pornise brusc și un vânt puternic, iar ploaia izbea furios în geamuri. Lunganul privi ceasul: era 04.00; încă întuneric și prea devreme. Dar mai era chip să adoarmă? Nici gând! Însă pentru a se calma, în cazul lui, exista o singură soluție, foarte eficientă: dulciurile! Se ridică doar pentru a consuma în voie vreo câteva; gândul îi zbură la Adela, adolescenta cea bălaie, naivă și inocentă, cu mintea unui copilaș. Cum să mai adoarmă?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însă tuturor li se părea mult mai convenabilă varianta cu rămasul acasă, datorită prezenței body-guarzilor și a felului în care se manifesta lumea față de ei; aproape toți îi considerau un fel de vedete, iar ei nu erau obișnuiți să fie tratați astfel, deși nu era ceva neplăcut, care să-i deranjeze sau să-i enerveze; totuși... Dacă nu aveau însă încotro, plecau de acasă. Era cazul lunganului, doar îi promisese o vizită Adelei; deocamdată însă, încă nu, era prea devreme, de dimineață; peste vreo câteva ore, da, va porni spre casa adolescentei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămase însă tăcut pe scaunul său, fără a comenta nimic, deși era clar că nu-i convenea deloc nesupunerea colegilor săi. Era însă, într-adevăr, în minoritate totală față de ei. Unul singur contra celorlalți colegi ai săi... Oricum l-ar fi sucit, raportul nu se dovedea a fi în favoarea lui, nici măcar din punct de vedere matematic. Cifrele, pe care le considera de obicei aliatele sale, vorbeau acum totalmente împotriva lui, îi erau dușmani. Și atunci, ce-i rămânea de făcut?! Să asiste neputincios la transformarea navei sale?! Hmm... Deloc convenabil!
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul intenționa să meargă la bordul navei albastre, pentru a discuta cu preferatul său înainte de sosirea colegilor lui și a instructorului șef. Dar nu apucă să-și pună planul în aplicare, pentru că, deodată, de pe coridorul clădirii principale a Institutului Astronomic, clădire în care se aflau birourile conducerii, se năpusti val-vârtej în încăperea în care se afla dânsul o tânără doamnă foarte elegantă, dar furioasă foc. Directorul își ridică privirea vioaie spre "intrusă", însă de cum o recunoscu pe Diana Enka, vioiciunea din ochi îi dispăru brusc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comandantul începu să scrie, cu mâna dreaptă. Încet; i se păru dificil. Acum i se părea mult mai ușor cu stânga, de parcă așa ar fi normal, să scrie cu mâna stângă. Enervant! El nu dorea să rămână stângaci! Se strădui; trebuia să reușească! Altfel cum?! Dură câtva până să aștearnă vreo câteva cuvinte; altădată s-ar fi mișcat mult mai repede, doar era un lucru absolut normal să scrie cu dreapta. Acum însă... Privi nemulțumit foița. Nici nu scrisese frumos, cum era el obișnuit. Nu erau ca mâzgălelile geografului, dar nici departe de acestea; hmm... Deloc convenabil!
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Nu cred că te interesează.
Mihai: Ah, ești enervant, zău așa! Nu-ncepe din nou cu chestii din astea! Nu mă interesează?! Păi, suntem sau nu prieteni? Spune-mi tu, că eu nu mai înțeleg nici măcar chestia asta.
Lucian: Ba da, suntem, normal, cum altfel?!
Mihai: Atunci, mă interesează! Pricepi, comandante?! Doar pentru asta sunt totuși prietenii. Nu?! Eu așa credeam.
Lucian: Bine, ai dreptate. Uff... Scuză-mă, Mihai, te rog... Știu, uneori spun lucruri pe care n-ar trebui și-mi dau seama de asta, dar prea târziu, după ce le-am dat deja glas.
Mihai: Păi, e simplu; nu le mai spune și se rezolvă...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se îmbrăcă rapid, aranjându-se, în așa fel încât să arate a director și părăsi micul apartament "directoral" la ora 07.30, nu înainte de a-și încheia bine șireturile pantofilor, verificând încă o dată legătura înainte de a ieși; se părea că acorda o importanță deosebită acestui amănunt minor, ca o mică ciudățenie a sa, deși, bineînțeles, ar fi fost neplăcut pentru un director să apară neglijent, cu șireturile desfăcute la cine știe ce întâlnire importantă. Avea oare programată în acea dimineață vreo astfel de întâlnire? Poate că nu, însă ținuta lui tot trebuia să fie impecabilă, să nu i se poată reproșa nimic.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteva clipe, Lucian privi în gol, de parcă era absent din acel loc, cu gândurile aiurea; de fapt se gândea la Lia... Își întoarse capul și o regăsi lângă el; tot nu mâncase nimic, nici nu se atinsese de mâncarea din farfuria pe care el i-o așezase în față. Privind apoi spre farfuria lui, observă că, de fapt, în mod ciudat, era tot plină; deci, nici el nu se atinsese deloc de mâncare. Ceilalți însă, adică bunicii și părinții lui, deja terminaseră. Lucian nu mai insistă ca ea să mănânce, dacă nu dorea; se ridică și începu să strângă totul de pe masă, lăsând locul curat. Apoi reveni din bucătărie, fără șorțul de bucătar, pe care, probabil, îl lăsase acolo, unde-i era locul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
