În apartamentul familiei Stoica, animalele erau neliniștite, deși nu era prima oară când vedeau o furtună. Totuși, nu erau foarte speriate, mai ales că se aflau la adăpost de ploaie, în interiorul apartamentului. Cu toate acestea, Maria se trezi, pentru a-și liniști vietățile cu prezența ei plăcută, pentru a nu risca să se creeze panică.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbit, directorul se îndreptă spre biroul său, prima lui grijă fiind să verifice micuța încăpere alăturată, în care știa că-l lăsase pe favoritul său, dar acesta nu mai era acolo; pesemne plecase între timp. Dădea însă dovadă de băiat educat și ordonat; făcuse patul și aranjase frumos micuța încăpere, nu lăsase totul vraiște. Directorul surâse mulțumit...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Cât este de frumos! Don Juan... Afurisitul! Chiar este frumos. Înțeleg perfect de ce toate fetele își pierdeau capul după el; hmm, chiar și eu... Cred că întotdeauna am înțeles asta... Dar eu sunt norocoasa de care el s-ar fi îndrăgostit, sau cel puțin așa susține el. Sper să nu fie doar o minciună de-a lui, menită să mă amăgească, să mă cucerească și pe mine de partea lui...
replică din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cum îl cunoștea dânsul pe favoritul său, probabil acesta era deja la treabă, în nava lui albastră. Directorul intenționa să verifice această presupunere și totodată să vadă cum se simțea băiatul în această dimineață. Îl preocupa starea tânărului, care nu-i era deloc indiferent și dorea să știe cum reușise să depășească greutățile zilei precedente, dacă trecuse sau nu peste ele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Tu de ce-ai mai rămas?
Lucian: Eu?! Bună întrebare... Într-adevăr, oare de ce? Doream doar să-ți propun să mergem împreună, după ce o vei vedea și tu pe domnișoara Petra.
Lia: Împreună?! Rămâne de văzut, comandante!
Lucian: Ai putea să... Să-mi evaluezi activitatea.
Lia: După ce va începe misiunea; până atunci, nu încă.
Lucian: N-ar strica să începi mai din timp.
Lia: Poate...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai nu dormea nici el; se trezise înainte de începerea furtunii. Motivul lui: examenul! Prima probă era la mate. Era foarte pregătit, superpregătit, dar tot avea emoții, nu și le putea reține. Dacă se va încurca? Dacă va greși ceva, din grabă sau neatenție? Dacă...?! Și întrebări banale de acest gen continuau să-i răsune în minte, împiedicându-l să se odihnească liniștit. Furtuna nu-l deranja deloc, cu nimic.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămas singur pe puntea principală a navei albastre, Lucian nu mai întocmea subiecte pentru testele celor zece candidați de care se ocupa el. Nu intenționa deloc să plece spre casă. Pentru el, opțiunea era clară: Rămânea la Institut! Îi era mai greu să hotărască dacă să rămână în nava lui, să doarmă în rezerva ce-i revenea lui, cea cu inițialele E. L., sau să-l deranjeze pe director din nou, solicitându-i camera aceea mică...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana renunțase la conflictul cu directorul, dar nu și la ideea de a-și reține fiul acasă, lângă ea. Străbătu curtea Institutului în direcția rachetodromului, unde se afla nava albastră. Gardianul n-o reținu; îi permise trecerea. Diana Enka îl zări în apropierea navei albastre pe geograf, inconfundabil, datorită înălțimii sale. Se îndreptă grăbită spre el și-l ajunse, înainte ca el să urce treptele, să intre la bordul navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Deci nu ești amabilă. Dar ești psihiatru; mă întreb oare, cu pacienții tăi tot așa te porți?! Cum s-or vindeca, bieții?
Lia: Nu le duce grija pacienților mei, cu ei sunt foarte amabilă; măcar ei se vindecă totuși, în cele din urmă. Tu ești incurabil!
Lucian: Depinde; de ce anume sufăr... Tu ce diagnostic îmi pui?
Lia: Nu trebuie să ți-l pun eu; ți l-au pus deja alții, înaintea mea!
Lucian: Serios?! Ca să vezi; și eu habar n-aveam...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia se hotărî să se întoarcă pe puntea principală, iar dacă după câteva minute nu va întâlni pe nimeni, să plece înapoi de unde venise, adică în orașul artificial. Cercetă atentă cu privirea totul, fiecare colțișor, dar nu găsi nimic în neregulă. Totul era aranjat, bine îngrijit, pus în ordine, curat; totul "sclipea" în jur. Se observa de departe că Lucian avea o grijă deosebită de această navă, de întreg aspectul ei, atât interior, cât și exterior.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
