Alex și Nistor sosiseră încă de la ora 07.00 în Institut, venind de acasă, în timp ce colegul lor, Lucian, nu mai dăduse pe acasă de aproximativ o săptămână. El dormise din nou în camera pe care directorul, cu amabilitate, i-o pusese la dispoziție; în mod ciudat, băiatul nu se simțea deloc ca un străin în acea încăpere, dimpotrivă, se simțea în largul lui, ca acasă, fără să-și dea seama de ce... Poate din cauză că mai dormise de foarte multe ori în acea cămăruță, de aceea i se părea atât de familiară și tot din această cauză se putuse odihni în voie, deci, nu era obosit.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci, nu te înțeleg... Ce înseamnă asta?! După felul în care vorbești, pari a fi gelos. Ceea ce... E ridicol!
Lucian: Ridicol?! De ce ar fi ridicol?! Nu, nu e deloc ridicol, pentru că, într-adevăr, chiar eram gelos! Nu numai că eram gelos, ci încă sunt. Sunt gelos, Lia, ba chiar foarte gelos! Pe Sid, sau pe oricine altcineva s-ar apropia nepermis, de tine! Pe oricine te-ar privi cu afecțiune.
Lia: Poftim?!
Lucian: Ce ți se pare atât de ieșit din comun?! Ar fi trebuit să știi, sau să-ți fi dat seama până acum, de când mă cunoști, că... Da, sunt gelos, pentru că...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noua zi, cu cer senin, se anunța tare frumoasă, călduroasă, o adevărată zi de vară. Doar pentru Mihai emoțiile nu luaseră sfârșit; mai avea de trecut un hop, ultimul... Bineînțeles, știa foarte bine, era pregătit, învățase... Dar putea scăpa de emoții, frământări? Nici gând! Toată noaptea își chinuise mintea cu întrebări banale de genul: "Dacă nu voi ști ceva la un moment dat?"; "Dacă nu-mi voi aminti?"; "Dacă o să uit?"; "Dacă o să-mi dea ceva ce mi-a scăpat, ce n-am învățat...?!"; "Dacă n-o să termin la timp?!"; "Dacă, dacă...?!" Și somnul nu-i priise deloc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Mai aveai de gând să stai mult, mamă?
Diana: N-am întârziat prea mult, Luci; de altfel, m-am grăbit cât am putut.
Lucian: Rikky, Nero, să fiți cuminți! Ne vedem diseară.
Diana: Luci, tu cu ce mașină vrei să plecăm?
Lucian: Cu a directorului, mamă.
Diana: Dar...
Lucian: De cealaltă s-ar putea să aibă nevoie blondul mai târziu; vine și el la Institut.
Diana: Bine; să zicem că accept. Dar domnii aceia doi chiar trebuie să ne însoțească?
Lucian: Se pare că da; n-avem încotro. Dacă vrei fără ei, va trebui să pleci mai târziu, cu blondul.
Diana: Nu, lasă... Hai!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra li se înfățișă în toată splendoarea ei, învăluită de ceața fină a norilor și de un strat de atmosferă ce bătea în nuanțe multiple. Cei șapte tineri abia mai respirau de emoție, atât de frumos li se păru acest uriaș glob albăstrui ce dădea sens cuvântului "acasă"... Iar această imagine a Pământului li se întipări în memorie și aveau s-o păstreze neștearsă în amintirea lor, pentru următorii 13 ani, în care nu vor mai avea prilejul să-i admire frumusețea. Pe retina ochilor lor, pentru următorii 13 ani, rămase înregistrată imaginea planetei Terra, planeta lor cea dragă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea blondului, Traian Simionescu oftă scurt. "Rivalul" său... Într-adevăr, se părea că el învinsese, ieșise în avantaj; Lucian și Diana se numeau Enka, nu Simionescu... Deci, el, directorul, pierduse. Era singur... Se resemnase sau nu încă? Oare mai spera la vreo minune? Diana îl preferase pe Iulian, deși acesta era cu 11 ani mai mare decât ea, iar la 49 de ani, Iulian Enka încă era blond. Nefiresc de blond și nu era vopsit; părul nu începuse deloc să-i albească, nici măcar pe alocuri, câtuși de puțin... Iar acest domn blond trecea oficial drept tatăl lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: De acord, doctore. Nu uita că stai de vorbă cu bucătarul-șef.
Stela: Bucătarul-șef?! De unde ți-ai însușit această nouă funcție?
Lucian: Nu mi-am însușit-o de nicăieri. De moment ce sunt singurul bucătar de pe aici, e normal să fiu și șef.
Stela: Dacă aș aplica regula asta și-n cazul meu, ar rezulta că sunt medicul-șef, deci e clar că o să-mi dai ascultare; n-ai altă alternativă! Dar tu nu ești chiar singurul bucătar. Mai sunt și cei doi roboți.
Lucian: Ah, roboții... Ei sunt în subordinea mea, sunt ajutoarele mele, deci oricum am lua-o, tot eu sunt bucătarul-șef.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre domnul Manea, Lia mai știa că este instructor șef, printre multe alte activități pe care dânsul le mai desfășura în cadrul Institutului, dar nu-i cunoștea pe elevii dânsului și nici nu deținea amănunte despre ei. Își dădea însă bine seama că acei trei membrii de bază ai echipajului, care fuseseră și examinatorii lor și despre care mai aflase recent cum că tot ei ar fi chiar și constructorii navei cu care vor pleca în această misiune, trebuiau să fie cu siguranță dintre elevii domnului Manea, pe care dânsul îi pregătise și instruise; iar ea de abia aștepta să-i cunoască.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Dar tu ce faci aici?
Lucian: Nu se vede?!
Lia: Ba da, gătești; dar de ce? Asta nu înțeleg...
Lucian: Pentru că așa vreau eu; îmi place.
Lia: Păi, voi n-aveți roboți casnici?
Lucian: Ba da, avem, însă când sunt eu pe acasă, roboții sunt cam în plus, n-au ce face, șomează; le fur eu activitatea.
Lia: Și părinții tăi te lasă?
Lucian: Uneori mai protestează, dar în cele din urmă, văzând că n-au încotro, renunță.
Lia: Bine; te aștept.
Lucian: Ia-l și pe Rikky cu tine, dacă nu te deranjează.
Lia: Eu l-aș lua; nu mă deranjează deloc, deci, dacă vrea, poate veni cu mine.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul aștepta sosirea celor șapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziție o săptămână pentru a-și completa echipajul și se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea și al computerelor. Acum erau șapte, toți tineri și părea că se vor înțelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboți, deși știau care vor fi aceștia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboții potriviți pentru misiune. Poate într-adevăr așa era.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
