În gândul lui Lucian revenise chinuitor un singur amănunt, care nu-i dădea pace în acel moment: Anume, el era comandantul misiunii, iar în curând acest lucru va fi cunoscut de foarte multă lume, după oficializarea televizată din acea seară. O responsabilitate cam mare și grea care să apese pe umerii lui, un tânăr de numai 21 de ani. Oare cum ar fi corect să se comporte în această situație? Va reuși să se descurce sau nu? El spera că da! Mai ales dacă se va comporta, după cum își pusese în gând, ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic, deci, nu i se va urca șefia la cap.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit, reveniră la listele despre care le vorbise directorul, sau, de fapt, de abia în acel moment, începură să se ocupe de întocmirea lor, bineînțeles, cu ajutorul informaticianului lor, Mihai, pe computer, pentru a lucra mai rapid și eficient. Însă, într-adevăr, după cum bănuise geograful cel înalt, treaba asta dură destul de mult, până târziu, fiindcă nu era deloc ușor ca fiecare în parte să spună ce și-ar dori în următorii ani; haine de vară, de iarnă, de primăvară, de toamnă, de tot felul, sport, de ocazie...; mergea foarte greu, mai ales în cazul fetelor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta Proxima trezise de multă vreme interesul oamenilor de știință de pe Terra, dar nu avuseseră încă prilejul să o studieze îndeajuns. Orgoliul nu-i lăsa să renunțe și ca întotdeauna, orgoliul ieșea învingător. Așa se ajunsese să se organizeze acest zbor spațial, iar organizatorii lui aveau deplină încredere în cei șapte tineri astronauți pe care îi aleseseră să facă parte din e-chipaj, fiind convinși că vor reuși să ducă totul cu bine până la capăt, deoarece, după cum s-a văzut, cu toții erau niște tineri ambițioși, capabili, inteligenți, cu simțul răspunderii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ah, Luci, ce bine-mi pare să te revăd, nărodule! Ce mult mi-a fost dor de tine! Ce mult mi-ai lipsit!
Lucian: Și mie-mi pare bine să te revăd. Dar te rog, blondo, ia-o mai ușurel, nu chiar așa! Păstrează distanța!
Maria: Ce tot vorbești?! După trei luni de separări inutile, de abia așteptam să ajung odată aici, să te văd, cum mai arăți... Și tu, afurisitule! Cum mă întâmpini? I-auzi la el, să păstrez distanța... Ia să te văd mai bine! Oh... Ce-i cu tine, Luci? Ce-i cu mutra asta, ca de curcă plouată? Nu așa mă așteptam să te revăd!
Lucian: Blondo, te rog...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Pacifis" era o navă robustă, bine asamblată, pe departe cea mai mare și puternică navă dintre toate cele existente pe suprafața albastră a Terrei, probabil unica navă ce putea rezista unei asemenea călătorii. Era confecționată dintr-un aliaj foarte rezistent, bine ales, asamblată cu grijă și cu oarecare nuanță de gust și frumusețe. Culoarea ce predomina întreaga ei înfățișare era albastrul, frumos îmbinat, pe alocuri cu străluciri bleu-ciel sau cu pete bleu-marin. Pe corpul ei metalic era înscris cu litere majuscule, argintii, ce sclipeau amenințător, "Pacifis".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Corect, doctore!
Stela: Bine, frumosule... Acum ar fi cazul să renunți la uniformă și să te întinzi aici. Ce faci? N-ai auzit ce ți-am spus? N-ai de gând să-ți dai jos uniforma?
Lucian: Toată? Adică... În întregime?
Stela: Sigur. Ce mai aștepți? Vrei să te ajut eu?
Lucian: Nu, bineînțeles. Dar aș ruga-o pe domnișoara psiholog să se întoarcă puțin cu spatele sau să iasă afară până se termină consultația.
Stela: Ah, asta era... L-ai auzit, Lia?! Te roagă să te întorci cu spatele, sau să ieși. Vai, e pudic... Deci, tu ce mai cauți aici?! Ar fi cazul să ieși.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia uită să-i indice drumul spre casă, dar se părea că Lucian, într-adevăr îl știa, îl ținuse minte, căci nu greșise deloc și nici n-o întrebase pe unde s-o ia. Oprise drept în fața casei ei și coborâse, pentru a-i deschide portiera. Ea ieși, răsuflând ușurată; nu că ar fi stat incomod în splendida mașină, a directorului, ci pentru că nu mai stătea atât de aproape de el. Când ea coborî, el ezită: S-o cuprindă în brațe sau nu? Să încerce s-o sărute sau nu? Nu știa cum să procedeze cu ea. Câteva clipe o privi încurcat, de parcă nici n-o vedea, rămânând nemișcat, pe loc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața, când se trezi, Lucian nu-și dădu imediat seama că nu se mai afla la Institut, în camera sau apartamentul directorului. Dacă ar fi știut ce-l aștepta afară, mai bine ar fi preferat să fi rămas în Institut. Dar el habar n-avea. Nu-i luă foarte mult timp până să se dezmeticească. Zări uniforma albastră acolo unde o lăsase seara trecută, frumos așezată. O privi neîncrezător, dar cele șase buline mici încă erau acolo, pe rever, iar pe minitransmițătorul din piept scria cu majuscule "E. L.". Deci, nu visase, nici nu i se păruse; chiar era comandantul misiunii...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steagurile tricolore încă fluturau peste tot pe drum, de o parte și de alta a șoselei, chiar și-n afara orașului, în drum spre Institut. Bineînțeles și-n oraș, peste tot: roșu, galben și albastru. Și fluturau pentru ei, tinerii din echipaj, datorită misiunii în care vor porni; era un sentiment înălțător, care ar fi trezit în sufletul oricui măcar vreo câteva fărâme de patriotism. La fel se pe-trecea deci și-n sufletele lor, a celor doi tineri aflați în mașina directorului, care deja intrase în oraș. Lucian însă nu porni pe drumul care ducea spre casa colegei sale, Lia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Păi și... N-ai nevoie de ajutor?
Lucian: În nici un caz! Mă lipsesc de așa ajutor. Ce, vrei să-mi strici și aluatul de prăjituri? Pleacă odată!
Nistor: Bine, șefu'. Cum zici tu.
Lucian: Și... Nis! Să-ți intre bine-n cap! Prăjiturile astea de acum nu mai sunt doar pentru tine. Ai înțeles? Sau vrei din nou traducere?
Nistor: 'Țeles, șefu'! Oricum, n-aș mai putea mânca atâtea.
Lucian: Sincer, mă-ndoiesc de acest lucru. Dar să nu se repete. Pentru că data viitoare n-am să te mai iert. Și să nu zici că nu te-aș fi avertizat.
Nistor: Gata, șefu'; priceput...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
