Îndrumat de blondină, Lucian așeză micuțul hamster la locul lui, alături de alți câțiva hamsterei, albi, cu ochii roșii, sau negri, sau cu blănița mai colorată. Acestora li se alătură micuțul Jerry, cu blănița zburlită, gălbuie, cu ochii roșii, hamsterul care o speriase pe Diana Enka, mama lui Lucian. Pe umărul tânărului comandant încă stătea Rikky, de parcă micul papagal era lipit de haina comandantului, ca o pasăre împăiată. Dar Rikky nu era deloc împăiat, era un papagal viu, ba încă unul vorbitor și nu se sfia să-și etaleze calitățile sale de mare vorbitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian, comandantul misiunii, își rotea privirea ageră de jur împrejur, admirând imaginea din preajma spațioportului, încercând parcă să rețină ceva din adierea vântului care-i mângâia fruntea, din peisajul natural care-l înconjura, luându-și parcă rămas bun de la toate acestea. Zări și un grup compact format din tinere domnișoare care scandau numele lui; admiratoarele sale (le cunoștea, pe majoritatea). Le atribui un ultim surâs, adresat anume doar lor, apoi își întoarse privirea către rampa de lansare, unde zări silueta albastră a frumoasei nave "Pacifis".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De domnișoara blondă, Maria, se apropie un domn elegant, care acesteia i se păru tare cunoscut. Avea sub braț o mapă cu mai multe acte și chiar se opri în dreptul domnișoarei biolog. De abia în acel moment, Maria îl recunoscu pe primarul orașului, care-i întinse mâna, zâmbindu-i cu amabilitate. Micuța blondină se îmbujoră toată și de abia îndrăzni să atingă mâna primarului, întrebându-se tare nedumerită de ce oare principalul edil al municipiului îi acorda ei mai multă atenție decât, spre exemplu, comandantului misiunii, căci mai întâi venise să dea mâna cu ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cometele strălucitoare formează de obicei două cozi principale; o coadă dreaptă, albăstruie, întinzându-se în spatele cometei, îndepărtându-se de Soare, aceasta fiind gazul din cometă suflat de vântul solar, iar alta, din praf alb-gălbui, cu o altă direcție. Cometele cu nucleul mai mare de 40-50 de km pot deveni mai clare, vizibile cu ochiul liber de pe Terra. Cea de-a doua coadă, formată din praf alb-gălbui, traversează traseul orbital al cometei. Dar unele comete pot avea mai mult de două cozi, desfăcându-se într-un evantai multicolor, precum coada unui păun.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deși erau ființe raționale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiți de sistemul osos, de cel muscular, ca și de inimă, vene, sânge și tot ceea ce noi cunoaștem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau niște organe interne foarte ciudate și simple, care erau și ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenți, erau vizibile.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blonda ajunse și ea; își felicită soțul, sărutându-l duios; un pupic și pentru Elena, bineînțeles. În curând, ajunseră toți pe puntea principală, inclusiv Victor și Pavel, din nava tractată, "Vulturul"; Robby îi schimbase. Dar cei doi nu puteau lipsi de la aniversarea zilei lui Nick. Îl felicitară pe aniversat, "asaltându-l" cu urări, săruturi, cadouri, urecheli... Comandantul lor ținu să amintească și de cealaltă aniversare a lor, de parcă ceilalți ar fi putut uita momentul pornirii în misiune, în urmă cu exact 10 ani; cât de tineri fuseseră atunci, toți...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică, 24 iunie 2085, o zi frumoasă de vară, călduroasă, cu cer senin, soarele strălucind încă de la primele ore ale dimineții. Dar cei șapte tineri nu mergeau nici la plajă, nici la ștrand, nici în pădure, nici în parc, nici la picnic, nici la discotecă; deci, nu la distracție, ci la lucru, în nava albastră, casa lor din următorii ani. Măcar era o navă frumoasă, atât în interior, cât și la exterior; câți și-ar fi dorit oare să fie în locul lor în acele momente... Probabil destui, dar nu alții, ci ei se aflau pe puntea principală, cu instructorul și directorul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a părăsi puntea principală, Traian Simionescu lăsă totul în seama prietenului său, Eugen Manea, instructorul echipajului; încă mai erau unele amănunte de pus la punct; profesorul promise solemn că se va ocupa de toate acestea, împreună cu elevii săi. Directorul, președintele și cele câteva persoane care-l însoțiseră pe acesta ieșiră din nava albastră; evident, șeful statului fusese plăcut impresionat de această inedită vizită a vehiculului spațial; "Pacifis" nu era o navă care să nu impresioneze, chiar și o persoană importantă ca președintele țării...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porniră pe culoarul cu rezerve, dar nu se opriră în dreptul nici uneia. Trecură și de cabinetul medical al doctoriței, dar Lucian continuă drumul. Lia, tăcută, mergea în dreptul lui. Porniseră pe culoarul cu atelierul de pictură, dar trecură și de acesta. Lucian se opri în dreptul unei uși, dar nu pentru mult timp. Intră în acea încăpere. Curioasă, Lia pătrunse și ea dincolo de ușa respectivă; nu intrase până în acel moment în respectiva încăpere, așa că o cercetă cu albastrul ochilor. Nu descoperi nimic deosebit, deci, nu înțelegea de ce el o adusese în acest loc.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre toți, doar Lia părea mai înverșunată, pornită împotriva lui; privirea ei albastră scăpăra de furie, aruncând în direcția lui numeroase săgeți cu vârful otrăvit. Și într-adevăr, ea chiar era pornită împotriva lui. Nu știa cum să-și înăbușe furia interioară. Bine; putea trece cu vederea că era preferatul directorului, Don Juanul Institutului, că fusese numit în cea mai importantă funcție, cea de comandant al misiunii, dar asta chiar depășea toate limitele bunului simț. Cum se putea înfățișa astfel tocmai el, cel care trebuia să le dea exemplu lor, celorlalți?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
