Lucian era îndrăgostit de fiica dânsului, deci, cum să... Dar în loc să se debaraseze de acea promisiune absurdă, o întărise, din nou, în fața domnului Virgil Stancu. Îngândurat, Lucian porni mașina. De ce oare repetase promisiunea aceea absurdă față de tatăl Liei, Virgil Stancu, când ar fi putut foarte ușor să scape de acel angajament? Tăcut, opri mașina albastră în fața casei sale, pentru ca body-guarzii săi, Petre și Adi, să coboare. Aceștia, văzându-l îngândurat, nu-l întrebară nimic; doar îl salutară înainte de despărțire.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia ar fi vrut să-l refuze, dar nu reuși. Îl privi doar o clipă; el îi zâmbea blând, cu amabilitate, iar ochii lui călduroși exprimau doar bunătate, multă bunătate... Regretă în acel moment gestul anterior, de a depune împotriva lui o reclamație... Ce mai putea schimba oare acum? Nimic! Îngândurată și tristă, urcă în mașina albastră a directorului; galant, el îi deschisese portiera... Iar în curând, acel vehicul modern, elegant, luxos, se avântă pe poarta Institutului, spre oraș, fără a fi opriți de body-guarzi, să-i însoțească.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Te-ai întors...
Lia: Da, am revenit. Însă nu singură.
Stela: Salut, frumosule.
Lucian: Bine ai venit, doctore.
Stela: Vedem noi imediat cât de bine venită sunt... Hai, treci în rezerva ta!
Lucian: Cum spui tu... Robby, Felix, aveți grijă pe aici. Revin imediat!
Stela: Nu conta pe asta!
Lucian: Ce vrei să spui?
Stela: Nimic rău. Scuză-ne, Lia. Ți-l răpesc puțin pe frumosul ăsta.
Lia: E-n ordine, Stela. Dar să fii blândă cu el. A îndurat destule.
Stela: Eu întotdeauna sunt blândă. Mai ales cu el. Prea blândă...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce contau câteva foi, scrise chiar de domnișoara consilier? Erau oare suficiente pentru a se ajunge la o singură concluzie în ceea ce-l privea? Comportament necorespunzător; doar asta-l caracteriza pe el? Ieși din apartament alături de director; nici despre dânsul nu știa ce să mai creadă. De ce ținea atât de mult la el? Ce era dânsul? Îi era prieten, sau doar directorul Institutului, care-l considera elevul său preferat?! Nu înțelegea deloc, nimic, decât că, în acel moment, se alesese cu o reclamație către Comisia Disciplinară...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astfel trecea timpul, destul de anevoios pentru cei șapte tineri din echipaj. Alex ieșise din casă pentru a lua o gură de aer curat și pentru a admira, pentru ultima oară, cerul înstelat văzut de pe Terra. Era afară, în curtea casei sale. Se întunecase, însă era senin și destul de cald. Putu deci admira în voie stelele; nu mai avea însă de gând să plece nicăieri. Părinții lui rămăseseră în casă, iar în curte mai era un singur body-guard. Apropiindu-se de acesta, Alex observă că era Ovidiu Băloi, cel căruia i se spunea "Cocoșul".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea tuturor invitaților, cu îngăduința directorului, cei șapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-și deocamdată rămas bun de la părinții lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea ședinței, cei șapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Știi, nu-i deloc corect ceea ce faci acum.
Lucian: Adică?! Nu-nțeleg... De ce anume mă acuzi?
Maria: Mă refer la această separare...
Lucian: Și ce anume nu-i corect aici?
Maria: Știi ce ne-ai spus mereu, nu doar înainte de plecarea în misiune?
Lucian: Cred că da.
Maria: Hai să-ți amintesc eu, să-ți reîmprospătez memoria. Spuneai că vei asculta mereu părerile noastre și că vom decide întotdeauna împreună cum e mai bine să procedăm.
Lucian: Știu foarte bine ce-am spus; n-am uitat niciodată, doar nu crezi că aș fi uituc.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce așteptați?! Hai, plecați și voi! Vreau să rămân singur... cu Lia, evident!
Nistor: Off... Șefa ți-a sucit mințile, șefu'! Ți le-a sucit rău de tot, nu glumă!
Stela: Ne gonești, deci?! Nu-i așa, frumosule?! Vrei să rămâi singur, doar cu ea?! Sună foarte romantic, dar, din nefericire, nu se poate încă. Tu și Mihai veniți cu mine chiar acum, în cabinetul medical, ca să vă schimb bandajele!
Lucian: Cum?! Nu acum, doctore!
Stela: Ba chiar acum, frumosule.
Lia: Luci, ascult-o...
Lucian: Bine, doctore. Uff... Ai câștigat.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Bine, dar... Mie mi se pare că-l încurajezi totuși. Deci, nu te înțeleg.
Lia: Nici nu-i nevoie. Nu-ți mai bate tu căpșorul ăsta micuț și drăgălaș cu problemele mele. Vezi-ți de ale tale! Pe ale mele o să mi le rezolv singură. De acord?
Ly: Cum spui tu. Doar că aș vrea să te înțeleg mai bine.
Lia: Nu-i necesar. Pe viitor te-aș ruga doar să ai grijă ce și cum vorbești, mai ales față de Luci; ferește-te de vicleșugurile și șiretlicurile lui, ca să nu-i mai cazi în capcane. Încearcă să păstrezi secretele noastre, așa cum fac și eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Practic, nu aveau prea multe de văzut, nu era ceva deosebit, totul fiind pustiu; roci, stânci golașe, fără vegetație sau viețuitoare. Părea la fel de pustiu ca și pe suprafața planetei, această senzație, de pustietate, domnind peste tot. Dar nu era neplăcut. Aerul, care pe măsură ce urcau, devenea din ce în ce mai puțin alb, aproape incolor, era la fel de curat, de proaspăt, de purificat, ca și în oricare alt loc de pe suprafața planetei gazdă. Le dădea o senzație plăcută de prospețime; era îmbietor, ceea ce le facilita oarecum urcușul.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
