În căutarea polițiștilor nu se îndepărtase foarte mult de locul în care rămăsese "Ucigașa", deci ajunseră destul de repede înapoi. Petra, încă în picioare, veghea neobosită spre cei trei infractori. Între timp, își mai revenise unul; cel pe care ea-l lovise cu piciorul imediat după ce coborâse de pe motocicletă. Celălalt încă mai zăcea inconștient, dar era într-adevăr viu. Polițiștii se apropiară de domnișoara Nețoiu și o salutară ca pe una pe care o cunoșteau foarte bine, de câtva timp; ea le răspunse în același stil.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit să adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian, care o privea cu ochii comandantului, o vedea, desigur, minunată, dar această imagine a planetei albastre îi amintea de imensa responsabilitate pe care și-o asumase. Plecaseră, erau pe cont propriu, iar reușita misiunii depindea în mare măsură de el, de modul în care va ști să se descurce. Se mai gândea și la domnișoarele rămase acolo; scăpase, deci, de faima de mare Don Juan (probabil că în clipa în care "Pacifis" pornise, nu doar Diana Enka leșinase, ci și foarte multe dintre admiratoarele tânărului comandant).
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșind din zona în care iarba fusese arsă datorită aterizării celor două nave, vegetația îi îngreună înaintarea. Dar se descurcă. Lucian simțea parcă privirile gălbui ale locuitoarelor din zonă; era convins că nu era prezent și vreun "mascul" al speciei, considerat net inferior. Nu-i era deloc teamă, deși un sentiment de incertitudine îl încerca, totuși, cu toate că era convins că roboții îl vor feri de vreun eventual atac al localnicelor. Înainta cu prudență. 500 de metri... Oare îi parcursese?! Nu putea aprecia corect.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecuse de jumătatea lunii iunie, iar până la lansarea navei "Pacifis" mai erau doar opt zile și atât. Depășiseră câteva hopuri serioase, care ar fi putut pune capăt misiunii înainte ca aceasta să fi început, dar până în acel moment toate se soluționaseră, în favoarea lor. Oare vor mai întâmpina neplăceri în aceste opt zile, care să le pună din nou răbdarea la grele încercări? Toți sperau că nu, mai ales că stresul sporea odată cu apropierea datei plecării; atmosfera era din ce în ce mai tensionantă, mai greu de suportat.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sever: Și va trebui să ne răspunzi la câteva întrebări. Prima ar fi dacă-l cunoști pe acuzat?
Mihai: Desigur, îl cunosc, deși nu foarte bine, pentru că nu-l știu de prea mult timp.
Sever: Ce părere ai despre el?
Mihai: Până acum, o părere foarte bună; îl admir, îmi place de el. Cred că e un băiat bun.
Sever: Ți s-a părut cumva că ar fi încrezut, arogant?
Mihai: Nu, deloc; dimpotrivă, are o fire foarte prietenoasă.
Sever: Crezi că este impulsiv, nervos?
Mihai: În nici un caz.
Sever: Dar agresiv, violent?
Mihai: Nu.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Drăguță pasăre... Dar cum ar putea un papagal să-i oprească pe toți oamenii ăia? Poate era mai bun Nero acum.
Lucian: Tată, Nero e bătrân; în plus, mai era și slăbit. Ce-ar fi putut face?
Iulian: De ce-mi spui "tată" și nu "blondule"? Nu ziceai tu că nu s-a schimbat nimic?
Lucian: Scuze, blondule, mi-a scăpat, deloc intenționat...
Iulian: Ia vezi, că acum începe să-mi scape și mie "domnule comandant", deloc intenționat... Ia te uită la pasărea asta! Nu știam că un papagal poate fi atât de util într-o casă...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Și cu papagalul sau cu câinele ăsta ce facem?
Lucian: Dacă nu răgușește, lasă-l aici, să latre. Rămâne până diseară. Rikky, fii cuminte și să păzești bine casa de intruși!
Iulian: Hmm; haioasă pasăre! Credeam că uitase cum se vorbește...
Lucian: Ah, blondule, să nu uit; cheile de la mașină... Mie nu-mi trebuie, o am pe-a directorului. În plus, cu asta, în nici un caz nu pot pleca de aici acum.
Lucian: Ai grijă doar să fie cheile mele, să nu mi le dai pe cele de la mașina directorului.
Lucian: Doar nu-s tâmpit!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bine; deci, puteți pleca acasă. Vrei să merg cu tine, Luci?
Lucian: Nu, dom' director. Mulțumesc, dar nu trebuie să vă deranjați atât de mult din cauza mea.
Traian: N-ar fi nici un deranj, dar rămâne cum dorești. Ne vedem de dimineață; ancheta continuă... Și nu uitați să vă anunțați părinții, să vină mâine.
Nistor: Nu uităm, dom' director.
Alex: Mai plouă afară?
Traian: Da, încă nu s-a oprit. Alex, în legătură cu body-guardul acela al tău...
Alex: Lăsați, dom' director, nu-i nici o problemă, mă descurc eu...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate și nu chiar pustii, deși ora era târzie. Avu parte și de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre polițiști, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deși aceștia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Polițiștii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuși, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme și-i salută.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
