Avertizat însă, Alex se aplecă la țanc, cuțitul oprindu-se însă în umărul motociclistului, care scrâșni de durere, nu foarte zgomotos. Geneticianul zări arma căzută pe jos; fără a mai sta pe gânduri, o luă în mână, se ridică și îndreptă țeava pistolului spre cel de-al treilea individ. Totuși reuși să pară destul de convingător; prin urmare, cel de-al treilea ridică mâinile deasupra capului, semn că se preda, sau cel puțin că nu mai intenționa să atace. Deși temător, Alex ținu arma îndreptată spre individ.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneticianul nu ieșise deloc din casă, ca și ziua trecută; poate doar până în curte, pentru vreo câteva clipe, după care revenea rapid în casă. Motivul lui era foarte clar și putea fi explicat printr-un singur cuvânt: "Ucigașa", pe care Alex o vedea așteptând la poartă răbdătoare, ori de câte ori geneticianul privea în acea direcție. Iar avântul de a ieși din curte, măcar pentru o scurtă plimbare, i se tăia de fiecare dată după ce o zărea pe această domnișoară body-guard cu o poreclă atât de grăitoare...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi. Deci, nu visase că ea ar fi acolo și nici nu i se păruse lui; ea era, într-adevăr, acolo. Observând că ea se trezea, se opri în prag, fără a înainta în interiorul rezervei, privind spre ea, cu aceeași admirație neprefăcută, ca întotdeauna.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria porni alături de el spre intrarea în casă. Din când în când, luminile blitz-urilor sclipeau de dincolo de cordonul reprezentanților ordinii; cei doi tineri nu puteau scăpa nici așa de curiozitatea mulțimii. Din casă se auzeau lătrături furioase, amenințătoare. Maria surâse, știind că era vorba despre Rikky, papagalul ei cel haios. În lămâiul din holul de la intrare zăriră pasărea multicoloră. Văzându-l pe Lucian, papagalul nu așteptă invitații pentru a se așeza pe umărul acestuia și încetă a mai lătra.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul Iulian Enka îi solicită domnișoarei consilier o scurtă întrevedere, între patru ochi. Lia, ușor speriată, se întreba în gând ce dorea de la ea acel domn blond. Probabil că nu s-o felicite pentru acțiunea ei. O clipă privi spre Lucian, de parcă i-ar fi solicitat ajutorul, dar el n-avea cum s-o ajute. Îi făcu doar un semn discret, că totul e-n ordine. Oare chiar așa era? Ar fi preferat să nu vorbească deloc cu tatăl celui pe care ea-l acuzase pe nedrept, către Comisia Disciplinară, dar nu-l putea refuza.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condusă de Lucian, mașina își continuă drumul spre oraș. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri mașina și coborî grăbit, împreună cu Petre și Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deși la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnișoarei body-guard. Deși era întuneric, "Ucigașa" rămase plăcut impresionată de prezența lui, iar colegii ei o priviră îngrijorați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau afară, în uniformele albastre, aliniați (în ordinea pe care le-o indicase directorul), în mijlocul rachetodromului, aproape de mărețul corp metalic al navei lor albastre. Nu mai văzuseră niciodată atâția oameni adunați în Institut. Acum însă, împinși de curiozitate, veniseră în număr mare, să urmărească acest "spectacol" inedit. Era miercuri, 27 iunie 2085, ziua lansării navei "Pacifis" în misiunea spre planeta Proxima; era o zi memorabilă, de neuitat, nu doar pentru cei șapte tineri și familiile lor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce Petra Nețoiu "Ucigașa" și Costel Frunză "Violentul" rămăseseră afară, în mașina lor, doctorița Stela intră pe poarta Institutului, părând furioasă foc. Tot furioasă părea și când intră pe trapa navei albastre. Fără a-și saluta colegii aflați pe puntea principală, se îndreptă cu pași siguri spre genetician, fixându-l cu privirea albastră, care în acel moment nu exprima deloc bunăvoință. Alex îi simți privirea tăioasă, parcă mai ascuțită decât a "Ucigașei". "Periculoasă doctoriță!" gândi Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președintele țării nu spuse nimic; zări însă în privirea lui Traian Simionescu simpatia pe care acesta o avea pentru comandantul misiunii, simpatie pe care directorul nu și-o putea ascunde... Era oare mai mult decât doar atât?! Cu siguranță, da! Nu era doar simpatie, ci dragoste părintească, însă directorul nu putea împărtăși acest sentiment, această taină pe care o purta adânc în suflet... Privi din nou scurt, însă cu jind, spre blondul Enka Iulian; "rivalul" său?! Oficial, însă, tatăl tânărului comandant...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajunseseră de câtva timp la bordul navei albastre. Domnul profesor Manea venise cu ei în navă, dar nu rămăsese prea mult timp. Se retrăsese, pentru a-i întâmpina, alături de director, pe oaspeții serii. Rămași singuri, până la ora 17.00, cei șapte tineri erau liberi câteva ore, pe care le puteau petrece oricum doreau ei. Dansul li se păru a fi potrivit și plăcut, adecvat vârstei lor. Deci, muzica se făcu auzită pe puntea principală. Cu acest prilej, Lucian găsi momentul potrivit pentru a o invita la dans pe Lia.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
