Soarele părea mai luminos ca oricând și împrăștia nemilos cu razele-i arzătoare incredibil de multă căldură, curtea Institutului părând încinsă, cuprinsă de "focurile" solare. La fel și nava albastră, de fapt, doar exteriorul ei, supus vâltorii astrului zilei, aflat direct în văpaia soarelui, neferit de nici cea mai micuță umbră; poate doar de cea produsă de rampa de lansare, destul de neglijabilă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste ședințe i se păreau absolut inutile comandantului misiunii, de aceea nici nu-și dădea prea mult interesul în realizarea raportului său, necesar ședințelor, însă își întocmea, scriind mereu cu stânga, raportul pe care să-l prezinte în cadrul ședințelor. Ar fi vrut să renunțe la aceste ședințe, dar nu se putea împotrivi dorinței colegilor săi, dacă ei doreau să desfășoare lunar asemenea ședințe.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Acum dai și autografe, dragul meu?
Lucian: Se pare că da, mamă.
Diana: Ai devenit faimos, fiule. Sau erai deja, de mult și nu știam eu?
Lucian: Aș, mamă... Nu chiar așa.
Diana: N-ai putea să scapi cumva de papagalul ăla de pe umăr?
Lucian: Lasă-l; ce-ai cu el? Pe mine nu mă deranjează.
Diana: Dar arăți ca un caraghios.
Lucian: Deloc, mamă. Mie-mi place.
Diana: Treaba ta; fie cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia mai rămase câtva timp cu familia ei; lăsase pisoiașul gri din brațe, iar acesta torcea acum de zor, lungit leneș pe o pernuță confortabilă, părând nepăsător și mulțumit. Pricepea el oare agitația din jurul lui? Totuși, Lia constată că părinții ei reacționaseră cu foarte mult calm la aflarea noutății. Cumpătați, nu se opuseseră deloc; poate se așteptau ca ea să reușească. Desigur, era o explicație.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și domnișoara doctor?
Stela: Evident și mie mi-au fost repartizați doi body-guarzi, unul Costel Frunză, zis "Violentul", iar celălalt Șerban Fulger, zis "Tunetul"; dar pe acesta din urmă, l-am trecut deja în rezervă, aș putea zice; din motive medicale.
Lucian: Deci, dacă vom dori să nu ne treci și pe noi în rezervă...
Stela: Aveți grijă de sănătatea voastră; e darul cel mai de preț.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însă nici ceilalți nu aveau mult de citit; cercetările pe care le efectuaseră în această perioadă fuseseră mai mult informative, banale chiar; dar comandantul lor cel indulgent nu le reproșa nimic, nici unuia dintre ei. De altfel, lui i se păreau inutile aceste ședințe, din timpul zborului, dar cum colegii lui insistaseră, nu se împotrivise dorinței lor, fiind, ca de obicei, de acord cu propunerile lor.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porni spre treptele "Pacifis"-ului, întrebându-se dacă o va mai găsi pe Lia acolo. Oare ea-l așteptase sau deja plecase între timp? Avea să afle în curând răspunsul la întrebare. La apropierea lui, trapa navei se deschise automat. Pe puntea principală, în uniformă albastră, se afla acea făptură cu chip angelic, ce-i pusese inima pe jar de mai bine de un an: domnișoara psihiatru Lia. Nu plecase, deci...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colegii își îndreptară privirile spre Mihai; încă nu aflaseră toți acest amănunt, că el fusese campion mondial și olimpic la lupte, deși la juniori. Acum însă îl știau, cu siguranță. În gând, Mihai se întrebă dacă nu-l vor privi ca pe un bătăuș profesionist, începând din acel moment. Oare se vor feri de el? Nu-i vor mai vorbi? Vor evita colegii săi să se apropie de el? N-ar fi vrut să se întâmple astfel!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totuși, cuvintele Liei îl indispuseseră pe comandant; domnișoara Barbie... Îi vorbise mereu pe un ton deloc indulgent... Fără a adăuga nimic altceva, porni de data aceasta el însuși spre culoarul cu rezerve, intrând în cea cu inițialele E. L.; ceilalți nici n-avură timp să reacționeze în vreun fel... Brusc însă, se dezmeticiră și-și întoarseră privirile acuzatoare spre colega lor, domnișoara consilier...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mod normal, dacă n-ar fi plecat, conștient de faptul că ea era încă doar o copilă, n-ar fi procedat astfel; ar fi avut răbdare, ar fi așteptat să mai crească, măcar vreo doi ani, până la majoratul ei, cum însă el pleca peste doar vreo câteva ore... Părinții adolescentei de abia în acel moment reușiseră să iasă din mulțime și urmau să prezinte actele la control, pentru a demonstra că ei erau cei chemați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
