Nistor, geograful cel înalt, era trist gândindu-se la Adela, adolescenta cea bălaie. Nu reușise s-o vadă, iar ea rămânea aici, pe Terra, de moment ce refuzase propunerea lui de a-l însoți în misiune. Promisese că-l va aștepta timp de maxim 15 ani. De ce oare acest amănunt nu aducea deloc bucurie în sufletul lunganului, căruia nici dulciurile nu păreau a-i mai alina suferința?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Campion?! Interesant! Deci, de fapt, ai putea să ne bați fără probleme chiar pe toți deodată.
Mihai: Nu, n-aș face niciodată așa ceva; nu sunt bătăuș!
Lucian: Pricep; n-ai face-o, pentru că nu te caracterizează, nu că n-ai putea... Știi, o altă scuză că n-am auzit de tine e că în ultimii ani, lucrând la navă, n-aveam timp de altceva.
Mihai: Nu face nimic; înțeleg...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul critic trecuse, fusese depășit, atât pentru tânărul comandant, cât și pentru misiune. Era deja vineri, 15 iunie 2085, iar ancheta în cazul "Enka Lucian" se încheiase, favorabil acuzatului. Comisia Disciplinară își făcuse datoria, iar Don Juanul Institutului scăpase nepedepsit, fără a fi fost necesară intervenția directorului. Desigur, doar nu era un tip indisciplinat!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul se așeză comod pe fotoliul său, picior peste picior și începu să răspundă mesajului. Văzându-i încă o dată chipul plăcut, de atât de aproape, Lia se întrebă în gând cum se putuse oare întâmpla ca un asemenea om să rămână necăsătorit până la vârsta aceea? Nu găsi însă un răspuns, iar gândul îi fu întrerupt chiar de glasul directorului, care terminase de transmis mesajul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânărul Enka părea puțin trist. Motivul?! Mama lui; nu se împăcase cu ea, n-o mai văzuse deloc de aproape o săptămână, evitase intenționat s-o întâlnească, dar acest lucru nu-i aducea bucurie în suflet. Totuși, era și puțin vesel, datorită posibilității din ce în ce mai aproape de realitate de a o vedea pe domnișoara psiholog Laura Lia Stancu în echipaj, alături de el și ceilalți.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian ajunse sus, iar trapa navei se deschise automat, așteptând ca el să intre. Nu se opri șovăitor, ci doar pentru a se întoarce și a face un ultim semn cu mâna către toți cei adunați acolo și pentru cei aflați acasă, în fața ecranelor TV. Apoi intră, trapa închizându-se automat în urma lui; deocamdată era singur pe puntea principală, dar crainicul deja îl anunța pe al doilea...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia știa destul de bine unde se afla cabinetul instructorului Manea; orice lucrător al Institutului cunoștea cu exactitate locul în care se afla biroul domnului director Simionescu, cel al domnului Manea, cât și birourile a altor câțiva importanți angajați ai Institutului, aflați în conducere, chiar dacă nu avuseseră niciodată ocazia să intre în aceste cabinete destinate conducerii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De destul de mult timp, "Pacifis" nu mai putea fi zărită cu ochiul liber sau altfel de pe Terra, dar nici din navă planeta albastră ce dădea sens cuvântului "acasă" nu mai putea fi zărită nici măcar ca un simplu punctuleț gălbui, amestecat printre toate celelalte miliarde și miliarde de alte asemenea punctulețe galbene, care înconjurau nava albastră din toate părțile, stelele...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să înainteze printre ele? Îi era imposibil! Se alesese praful de înfățișarea lui! Acum era ciufulit, cu tricoul rupt, plin de urme de ruj, chiar și pe brațe... De abia reușea să-și țină rucsacul, să nu-l piardă; ar fi fost dezastruos pentru el. Dar tras din atâtea părți, chiar exista riscul să cedeze curelele rucsacului, să se rupă și să se desprindă din spatele său, să-l piardă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curând polițiștii intrară în dubița cea albă cu cei trei infractori și armele acestora, iar mașina porni spre secția de poliție la care lucrau cei din patrulă. Ofițerul îi lăsase o carte de vizită lui Alex, pentru ca geneticianul să știe unde să vină ziua următoare și pe cine să caute, pentru declarațiile necesare. Alex rămase cu Petra Nețoiu, care se sprijinise de motocicleta ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
