Mihai: Ah, Luci... Te înțeleg. Poate n-ar fi trebuit să-ți fi spus toate acele vorbe; știu că am fost prea dur cu tine. Îmi pare rău.
Lucian: Nu trebuie să-ți pară rău, Mihai. Chiar meritam să te comporți astfel. Chiar mă așteptam la o reacție violentă din partea ta, dar tu ai fost destul de calm, contrar așteptărilor mele.
Mihai: M-am străduit din răsputeri atunci să mă abțin, să nu izbucnesc, dar... Eram prea tulburat, șocat, nu mă puteam controla, concentra, gândi logic. Nu mă așteptasem la una ca asta; nu din partea ta! Eram contrariat, de aceea m-am purtat astfel.
Lucian: Ce te-a determinat să-ți schimbi părerea?
Mihai: Mi-am dat seama că greșeam. Am înțeles că nu aveai cine știe ce intenții, sau ce-mi trecea mie prin minte atunci.
Lucian: Îmi închipui... Ascultă, sper că ceea ce am făcut n-a stricat cumva relația dintre tine și Ly; lucrurile mergeau așa de bine între voi doi, sau cel puțin mie așa mi se părea. Sper că prostia mea nu v-a afectat în vreun fel, pentru că n-am avut nici o clipă intenția s-o îndepărtez pe Ly de tine. N-am vrut să-ți fur prietena, iubita. Trebuie să mă crezi! Adică, eu și Ly... Cu siguranță, nu!
Mihai: Liniștește-te! Știu acest lucru. Oricum, n-ai fi putut să mi-o iei, n-aș fi cedat așa de ușor. Aș fi luptat pentru ea; nu mă refer la bătaie, desigur... Dar știu că nu asta ai încercat. Iar în privința relației dintre mine și Ly, nu-ți face griji. Nu s-a schimbat nimic. Lucrurile merg în continuare la fel de bine între noi, relația noastră n-a fost deloc afectată, cu nimic.
Lucian: Hmm... Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu Lia, ci tu ai fi intrat atunci în cameră... Oare cum ai fi reacționat?
Mihai: Mai bine nu te întreba. Nu cred că într-o asemenea situație aș fi putut judeca în vreun fel, deci, nu știu ce s-ar fi întâmplat, cum aș fi reacționat... Mai bine că n-am intrat eu.
Lucian: Da, mai bine...
Mihai: Sper însă să nu mai încerci vreodată s-o săruți pe Ly, indiferent de motive.
Lucian: Bineînțeles că n-am să mai încerc așa ceva, doar nu-s prost!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virgil: Înțelegi că nu pot fi tocmai liniștit știind că fiica mea va călători împreună cu dumneata timp de cel puțin 13 ani, chiar dacă ești comandantul misiunii.
Lucian: Înțeleg, dar vă asigur că nu aveți de ce vă teme. Eu și domnișoara Lia, fiica dumneavoastră, am încheiat deja un soi de, să-i zicem armistițiu, prin care mi-am luat angajamentul față de ea că n-am să depășesc limitele colegialității în relația dintre noi doi. Și vă spun că îmi voi respecta acest angajament. În plus, am să vă promit și dumneavoastră același lucru, deci, puteți considera că fiica dumneavoastră va fi în siguranță mereu, nu va păți absolut nimic.
Virgil: Nu face asemenea promisiuni, tinere... Sincer, îmi pari un băiat foarte cinstit, onest, dar fata mea e totul pentru mine! Am să te rog doar să nu-i rănești sentimentele, pentru că e tare sensibilă; deci, să n-o faci să sufere!
Lucian: Eu, domnule?! De ce credeți că ar putea suferi din cauza mea?
Virgil: Ești singurul care ar putea să-i cauzeze asemenea neplăceri, de ordin sufletesc, tocmai datorită reputației tale... Încă o dată însă, te rog insistent s-o lași în pace! Nu vreau ca în momentul întoarcerii să mi se plângă, din cauza ta; nu vreau să sufere!
Lucian: Domnule, vă asigur că n-am nici un interes să-i provoc suferință.
Virgil: Te cred. Însă te avertizez: O las să plece în această misiune, chiar împreună cu tine, însă dacă la întoarcere, fata mea îmi va spune că totuși a avut ceva de suferit de pe urma ta, vei avea de-a face cu mine și nu-ți doresc să cunoști vreodată furia unui tată care-și apără fiica; nu e deloc plăcut!
Lucian: Nu, domnule; voi fi foarte corect cu domnișoara Lia.
Virgil: Bine, tinere; cam asta ar fi tot ce aveam de spus. Nu uita, te rog! Încearcă să te ții de cuvânt și astfel să eviți eventualele neplăceri pe care le-ai putea întâmpina la întoarcere. În orice caz, îți doresc mult succes și tot binele din lume! Ești comandantul, deci, ai grijă de membrii echipajului; ei depind totuși de deciziile tale.
Lucian: Puteți fi liniștit, domnule!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Domnul To Kuny se numește... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce ești sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar și în alte zile, am fost la marele supercomputer și am avut o "conversație" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu și supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aș crede! Poate Mihăiță, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ți se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că și mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopții, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ți-aș putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afișat acest mesaj: "Pe suprafața Proximei a sosit o navă spațială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susținut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reușit să aflu și alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Și era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afișeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu inițialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Și singura informație utilă pe care am mai reușit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ține de competența ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Așa e, cum îți spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu știu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniștit vreo câteva ore și nu reușeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluțe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reușeai să dormi fără pastiluțe... Și ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu ești marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aștepta la înțelegere din partea mea! Prostule! Știi ce sunt astea?! Știi oare?! Parcă ți-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi știți ce sunt astea?! Știe vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu știți... Dar am să vă spun eu, ca să știți de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuțe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente și foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca niște bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniștit. Ce vă uitați așa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Și ai reușit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ți spun așa, dar în aceste momente, asta ești! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare și alta nu!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar cred că ne-am abătut de la subiect. Adică, nu despre ea intenționam să discutăm.
Sid: Știu, dar n-aș vrea să fii supărat pe mine din cauza ei.
Lucian: Nu sunt supărat, Sid. Atâta timp cât nu-mi dai motive întemeiate, nu văd de ce aș fi.
Sid: Asta-i bine. Pentru că vreau să rămânem prieteni. Mi-ar displăcea să nu mai fim.
Lucian: Sigur. Și eu vreau același lucru, Sid. Dar trebuie să înțelegi că mi-e destul de greu să știu că-ți petreci o bună parte din timp împreună cu ea, doar voi doi, în lipsa mea, după cum am înțeles.
Sid: Ea a insistat, serios. Eu am vrut s-o refuz, dar n-am reușit.
Lucian: Bine, nu te trăgeam la răspundere. Și să nu interpretezi greșit cuvintele mele. Vezi tu, în mod normal, dacă am fi fost pe Terra și aș fi văzut-o pe fata de care sunt îndrăgostit plimbându-se în compania altuia, ca să nu amintim de lecții de dans date de ea acelui individ și în condițiile în care respectivul ar ști sigur ce simt eu pentru ea, cu prima ocazie ce mi s-ar fi ivit, l-aș fi bătut măr pe tipul respectiv, chiar dacă după aceea poate aș fi regretat gestul, mai ales că eu nu sunt deloc violent din fire, ci, desigur, destul de calm. Însă, în asemenea situații, cu greu mă stăpânesc; de obicei, îmi pierd controlul cu ușurință și crede-mă, nu iese nimic bun de aici.
Sid: Deci, ai vrea să mă bați?
Lucian: Nu, nu... Deloc! Pe tine, nu... Cum să vreau așa ceva, Sid? Doar ce ți-am spus să nu mă înțelegi greșit. Pe tine prefer să te știu drept prieten, deși...
Sid: Deși ți-e greu.
Lucian: Exact. Văd că pricepi repede.
Sid: Nu tocmai. Dar încerc. Oricum, știu sigur că și eu vreau să fiu în continuare prietenul tău.
Lucian: Da, sigur. Atunci să nu lăsăm nimic să strice relația de prietenie dintre noi. Și... Sid, nu-mi pot permite să-ți cer să nu te întâlnești cu ea deloc, dar dacă, așa cum susții, ții totuși la prietenia mea, te-aș ruga să nu te implici prea mult, într-o relație cu ea. Înțelegi, sper, ce vreau să spun. Te rog doar; nu-ți impun nimic, pentru că n-am acest drept. Iar acum hai să abandonăm acest subiect!
Sid: Bine.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Haideți să luăm unele măsuri și în legătură cu protecția voastră și a familiilor voastre, pentru a evita confruntarea cu situații similare cu cele din această dimineață. În acest scop, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici, ne asigură de tot sprijinul dumnealor.
Diana: Chiar credeți că ar fi necesare asemenea măsuri?
Traian: Da, pentru că ceea ce ați văzut în această dimineață a fost doar începutul, iar până pe 27 iunie mai e destul; nu știu cum altfel am putea rezolva acest aspect, al siguranței dumneavoastră.
Diana: Totuși, am impresia că se exagerează; nu cred că e nevoie să se recurgă la asemenea forme de menținere a ordinii. Recunosc, în această dimineață, pentru a nu întârzia, Luci a fost nevoit să nu se îmbrace în uniformă, dar iată, suntem toți aici, atât noi, cât și copiii noștri.
Traian: Stimată doamnă, credeți că au fost suficiente măsurile de precauție luate de dumneavoastră în această dimineață? De ce credeți că s-a întârziat ora începerii acestei ședințe? Tocmai pentru că Luci, fiul dumneavoastră, a nimerit în mijlocul unei îngrămădeli de oameni chiar aici, în fața Institutului, în această dimineață. Ah, nu cunoșteați acest amănunt? Iată, știți acum! De abia am reușit să-l scoatem pe tânărul comandant din mijlocul acelei mulțimi, de abia pe la ora 10.00 10.15 și n-am să vă întreb la ce oră a plecat fiul dumneavoastră de acasă; știu foarte bine că lui nu-i plac întârzierile și că, de obicei, e foarte punctual. De asemenea, n-am să vă întreb cum arăta în momentul plecării de acasă și sper să n-aveți curiozitatea de a afla cum arăta în momentul în care l-am scos din mijlocul mulțimii. Nu vă speriați, băiatul n-a pățit nimic, ceea ce nu s-ar putea spune și despre hainele în care era îmbrăcat; noroc că nu era în uniformă! Iar colegii lui știu cum arăta, doar l-au văzut când a intrat în navă. Și tocmai pentru a evita repetarea unor asemenea evenimente neplăcute, ar fi cazul să luăm măsurile de protecție cuvenite, cu sprijinul celor care ne pot asigura legal securitatea, cărora le mulțumim pentru colaborare.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Deci, să începem, comandante... Primul lucru ar fi să mă prezint; după cum v-a spus colegul vostru, mă numesc Preda Victor și sunt de pe Terra, ca și voi. În plus, după cum ați constatat deja, sunt tatăl colegei voastre, Lia. Frații ei, copiii domnului Virgil Stancu, Ly, respectiv Nick, se numesc, de fapt, Lucia Stancu și Viorel Stancu. Să vă spun acum și despre proaspătul meu ginere, cel pe care credeți că-l cunoașteți toți foarte bine, Lucian.
Lucian: Nu, Victor, te rog! Nu le spune! Nu-mi face asta!
To Kuny: Dragul meu, tot adevărul. Iar dacă este vorba despre tot, atunci să fie tot! Nu mai putem ascunde nimic! Iar asta face parte, inevitabil, din adevăr. Să vă spun, deci, despre ce este vorba, dragi tineri... Iată-l! El este Lucian, colegul, prietenul, comandantul vostru, devenit de curând, ginerele meu. Îl știți destul de bine, sau vă înșelați doar. Evident, el este Lucian... Acesta-i prenumele său, indiscutabil... Deci, Lucian, dar nu Enka, cum îl știți voi, ci... Simionescu!
Alex: Poftim?! Ăăă... Simionescu?! Așa ați spus, domnule?!
To Kuny: Cu siguranță, da, așa am spus.
Nistor: Adică, vreți să spuneți că... Șefu' este... Adică, el...
To Kuny: Da, Nis. Șeful tău este fiul domnului director al Institutului vostru, domnul Traian Simionescu, bunul meu prieten, Traian...
Nistor: Uau... Pricep acum! Deci, de fapt, de asta îl considera dânsul mereu... Adică...
Lucian: Da, Nis... Am înțeles aluzia ta. Am înțeles ce vrei să spui! De ce nu continui?! Poate ai dreptate...
Nistor: Șefu', eu nu... N-am vrut să spun nimic rău!
Lucian: Nici n-ai spus nimic rău. Într-adevăr, poate doar din cauza asta mă considera dânsul mereu favoritul dumnealui... Preferatul, protejatul, sau oricum vreți să spuneți voi!
To Kuny: Nu te grăbi cu concluziile, comandante! S-ar putea să te înșeli; acesta ar putea fi doar unul dintre motivele sale, pentru care te considera astfel. Cu excepția acestuia, ar putea exista o mulțime de alte motive. Iar eu, care l-am cunoscut destul de bine pe Traian, te pot asigura că n-ar fi procedat niciodată așa cum crezi tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Nu sunt atât de sigur în privința lui. Nu știu dacă într-adevăr e demn de încredere în acest sens. Am înțeles că, în general, îi plac fetele. Toate!
To Kuny: Zvonuri, dragule... De altfel, s-ar putea să-i placă, nu zic că nu, însă numai una i-a cucerit lui inima, iar aceea e sora ta! Celelalte nu prezintă interes pentru el. Așa că, liniștește-te, băiatul meu! Sunt convins că nu e nimic între ei doi, nimic din ceea ce-ți imaginezi tu acum.
Nick: Sper să ai dreptate. Deși Maria mi-a spus că mai de mult îi plăcea de el.
To Kuny: Îi plăcea de el?! Asta nu înseamnă nimic rău. Dimpotrivă! E bine că a fost sinceră cu tine, a fost corectă. Astfel ți-a demonstrat că ține cu adevărat la tine, mult, mult de tot și că e demnă de încrederea ta! Crede-mă, dragul meu, el nu reprezintă nimic pentru blondina ta, nimic mai mult decât un foarte bun coleg și prieten, atâta tot! Deși nu pot nega, e un tip atrăgător, interesant. Dar ea te iubește pe tine acum; doar pe tine, nu și pe el.
Nick: Păi... Nu știu, tată. Nu știu ce să spun, ce să cred. Cert este însă că nu mi-a plăcut deloc să-i văd îmbrățișați. De altfel, s-au mai manifestat ei astfel, destul de des chiar, însă când eram și eu de față, de asta nu m-a deranjat foarte mult văzându-i, considerând că e un gest normal între niște vechi colegi, dar dacă procedează astfel și în lipsa mea, situația se schimbă.
To Kuny: Off, dragul meu, asta-i clar gelozie. Ai devenit deja gelos, deși n-ai motive întemeiate. Crede-mă, Nick, gelozia nu-i pentru tine! E un sentiment puternic, straniu, deloc plăcut, periculos chiar. Nu-l lăsa să te domine! Înfrânge acest sentiment și lucrurile se vor clarifica. Deci, ce spui acum? Ce intenționezi să faci?
Nick: Nu știu, tată. Nu sunt sigur. Tu ce crezi că ar fi mai bine?
To Kuny: Eu, dragul meu, te-aș sfătui să-i dai ocazia să-ți explice ce s-a întâmplat de fapt, unuia dintre ei. Vorbește cu unul dintre ei și încearcă să fii cât mai calm posibil, cât mai lucid. Nu te lăsa condus de gelozie; nu te-ar duce la nimic bun! Așa cred eu c-ar trebui să procedezi. Tu însă, faci cum crezi tu c-ar fi bine.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Andrei: Uite, scumpo, primarul ne-a dat, în sfârșit, aprobările pentru cumpărarea terenurilor acelea...
Maria: Știu, tată, am aflat. Dar tu știi de ce ne-a dat aceste aprobări?
Andrei: Desigur, din cauza ta, din cauza misiunii voastre...
Maria: Și ți se pare corect?
Andrei: Nu chiar, scumpo, dar tot e bine că le-am obținut... Dacă nu era misiunea asta a voastră, nici acum nu le aveam în mână; Primăria se mișcă mai greu în cazul aprobării cererilor cetățenilor de rând, dar pentru voi, că sunteți acum cetățeni de onoare ai municipiului, a mers rapid, s-a rezolvat pe loc, cât ai bate din palme... Oricum, ce zici, să mai cumpărăm terenurile alea?
Maria: Nu știu, tati; treaba ta, faci cum crezi. Eu o să plec în misiune și deci, nu te voi putea ajuta. Dar știi ce; mai bine cumpără-le! Nu pentru animalele astea de aici, din apartament, astea pot rămâne aici, nu ne deranjează... Ce-ai zice însă de niște delfini, elefanți, tigri, lei, zebre, girafe, foci, urși polari etc...?!
Andrei: Ah, draga mea, încă n-ai renunțat la ideea asta?
Maria: Serios, tati! Acum ai avea banii necesari achiziționării și îngrijirii acestor animale; și mult timp liber... Iar cum domnul director te va sprijini, la fel și Primăria... Ce te-ar împiedica?
Andrei: Nu știu; să văd... Mă mai gândesc. În orice caz, măcar am aprobările necesare, deci oricând voi dori să demarez afacerea, va fi posibil, nu voi mai întâmpina piedici.
Maria: Nici una, tati!
Lucian: Plănuiți să vă deschideți o grădină zoologică?
Andrei: Nu chiar; mai curând, o mini-rezervație naturală. Una în care animalele vor fi tratate corespunzător, cu toată atenția necesară; ne vom strădui să le asigurăm un cadru adecvat, cât mai apropiat de mediul din care provin și spațiu suficient... Dar, deocamdată, astea sunt doar planuri...
Maria: Planuri pe care, în cel puțin 13 sau 15 ani, cât va dura misiunea noastră, le-ai putea concretiza, tati.
Lucian: Ar fi foarte interesant.
Andrei: Tot ce se poate; sau se va putea. Ar trebui să angajez și personal calificat, nu ne-am mai putea descurca singuri, ar fi prea mult doar pentru noi...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Dar nu vă temeți, domnule, de dimineață, fiica dumneavoastră va pleca spre Institut cu cei doi body-guarzi, iar aceștia vor fi aici, prezenți la datorie și în acest sfârșit de săptămână, sâmbătă și duminică.
Lia: Grozav! Mie mi-ar fi convenit mai mult fără ei; acum, datorită lor, va trebui să stau două zile doar închisă în casă. Frumoasă modalitate de a-mi petrece week-endul.
Valeria: Scumpo, tu întotdeauna stai în casă în week-end, de obicei.
Lia: Mamă... Poate că de obicei stau în casă, dar în acest week-end aș fi putut ieși cu noii mei colegi, însă cu body-guarzii aceia după noi, sigur nu vom ieși nicăieri; am fi caraghioși așa, sub escortă.
Lucian: N-aș putea afirma cu siguranță că dom' director ar fi de acord, dar poate aș reuși să-l conving să ne scape de escortă în acest sfârșit de săptămână, pe toți.
Virgil: Mai bine nu, tinere; lasă lucrurile așa cum sunt. Doar nu crezi că domnul director s-a chinuit degeaba să vă găsească fiecăruia câte doi body-guarzi.
Lucian: Dânsul nu s-a chinuit deloc; a semnat doar un contract cu o firmă de body-guarzi profesioniști. De restul amănuntelor s-au ocupat cei de la firmă. Bineînțeles, a pus și dânsul câteva condiții și a fost de acord cu tariful cerut de cei de la firma respectivă.
Virgil: Tocmai; a făcut totuși niște eforturi pentru a vă asigura vouă protecție zilnică până pe 27 iunie; body-guarzii sunt bine plătiți, au niște tarife...
Lucian: Nu, domnule Stancu. Din punct de vedere financiar, efortul de a-i plăti pe body-guarzi a fost minim. Efortul cel mare urmează de acum încolo, pentru a ne asigura tot ce ne va fi necesar în următorii ani. Vor fi niște cheltuieli monstruoase, iar toate vor fi făcute din bugetul Institutului. În plus, dom' director mi-a spus să nu ne zgârcim, pentru că nu vrea să ne lipsească nimic; ne pune totul la dispoziție.
Virgil: Asta-i bine! Se vede că dânsul ține tare mult la tine, iar acest lucru pare a fi și în avantajul colegilor tăi; îmi place să știu că fiicei mele îi va fi bine și nu-i va lipsi nimic din ce și-ar putea dori în următorii ani; e un sentiment liniștitor.
Lucian: Desigur, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
