Stela: Poți să-mi explici și mie ce este asta, frumosule?! Sunt convinsă că ți-e foarte cunoscut acest obiect. Iar tu, lunganule, dă-te mai încolo! Deci, ce ai de zis în apărare, frumosule?! Hmm... N-aud nimic! Te ascult, comandante!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun?!
Stela: Adevărul. Ce-ai zice despre asta?
Lucian: Adevărul?! Bine, recunosc... Am luat câteva pastile de acolo, să mă ajute să dorm. Niște somnifere...
Stela: Câteva, zici?! Doar câteva?! Atunci, explică-mi, te rog, de ce cutiuța asta, care până în urmă cu câteva zile, era plină ochi, e acum aproape goală?! Nu lipsesc deloc doar câteva, cum zici tu!
Lucian: Bine, de acord, am luat mai multe, poate. Dar nu pe toate deodată. Câteva doar. Le-am luat... în etape; două sau patru, la câteva ore distanță...
Stela: Asta ar mai fi lipsit, să le fi luat pe toate deodată! Și acum... Poți să-mi spui sincer, ce naiba se petrece cu tine, pentru că eu nu-mi dau seama!? Ești cumva inconștient când procedezi astfel, ți-ai pierdut complet mințile, sau ce?! De ce taci, comandante?! Te rog, spune-mi, ce naiba e cu tine?! Ești anormal, sau cum?!
Lucian: Nu știu...
Stela: Nu știi?! Nu te simți bine până nu faci câte o boacănă din asta, mare de tot?! Desigur, n-ai mai fi tu dacă ai renunța la toate prostiile astea... Vorbește odată! De ce taci?! Încă aștept explicații din partea ta... Să te aud, comandante! Ce ai de zis în apărare?
Lucian: Ce-aș putea spune?! N-am ce explica! Îmi pare rău...
Stela: Ah... Îți pare rău, nu?! Și cu asta crezi că ai rezolvat totul?! Ești complet nebun! Nebun, nu glumă!
Lucian: Nu știu; probabil...
Stela: Probabil?! Nu probabil, ci foarte sigur!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Deci, Nis... Spune-mi mai bine ce mi-ai adus?
Nistor: Păi, nu prea mult, Piticot, că n-am avut ce... Doar o carte și o felicitare, pe care m-am străduit să scriu cât mai frumos. Sper să descifrezi ce-am înșirat pe acolo.
Maria: O să mă străduiesc să înțeleg ce-ai scris, vreau să știu. Și... O carte?! Foarte interesant.
Nistor: Nu e una dintre cele din biblioteca navei noastre; știu că pe acelea le-ai citit deja pe toate. Așa că ți-am adus una de-a mea, de la mine, de prin lucrurile mele și se axează pe teme geografice, deci, nu știu cât de mult o să-ți placă, dar n-am găsit altceva.
Maria: Nu-ți face griji, e perfectă! Geografie... O să-mi placă.
Nistor: Bine. Fie, uite, recunosc, mai aveam ceva pentru tine, dar... Cum era vorba despre o ciocolată mare, n-am putut să-i rezist pe drum, până aici și... Uite, îmi pare rău, asta-i tot ce mi-a rămas din ea; doar ambalajul.
Maria: Hmm?! Nu face nimic, Nis. Te înțeleg. Și apreciez faptul că mi-ai spus totuși, n-ai ascuns acest lucru. Dar ce idee năstrușnică și pe tine, Nis; să încerci să-mi aduci o ciocolată!? Nu-ți închipuiai că n-o să poți rezista pe drum, fără s-o consumi pe toată până aici?!
Nistor: Regret, dar măcar am încercat. Apropo, nu aveți nimic dulce de ronțăit pe aici? Mie mi s-au cam sfârșit rezervele.
Maria: Ah, da... Servește-te, te rog! Și scuză-mă că nu te-am servit până acum.
Nistor: Nu-i nici o problemă, micuțo, dar... Te aștepți cumva să iau doar o singură bomboană, sau îmi dai mie toată cutia?
Maria: Ah... După ce ia și Luci măcar o bomboană, poți păstra tu restul.
Nistor: Ei, hai, glumeam doar.
Maria: Dar eu vorbeam serios. Foarte serios!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stați puțin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puțină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luați loc, vă rog și ascultați-mă, cu mare atenție! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultați și să nu mă întrerupeți, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spațiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât și al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aș avea, n-am să mă mai comport niciodată prostește sau într-un mod neadecvat poziției mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în fața voastră, că n-am să repet asemenea greșeli și nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuși, atunci... Nu știu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteți fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ține de cuvânt! Să țineți minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ține. Iar ție, Stela, îți promit, tot acum, aici, de față cu toți colegii noștri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără știrea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical și nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea și recomandarea ta!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nick: Deci... Să înțeleg că am greșit în privința voastră?
Maria: Bineînțeles, dragul meu! Ai greșit închipuindu-ți că ar putea fi ceva între noi. N-ar trebui să fii gelos! Tu nu știi ce-i gelozia! Mai ales că nici n-ai motive! Eu te iubesc nespus! Nu ți-aș vrea răul. Și evident, nu te-aș înșela niciodată! În plus, nu crezi că dacă l-aș fi vrut pe Luci pentru mine, n-aș fi renunțat de la bun început la el, aș fi avut destul timp de partea mea. Șase ani, cât am călătorit până a ajunge aici... Cine știe?! Am fi putut deja fi căsătoriți și atunci sigur n-aș fi putut deveni soția ta, nici măcar prietena ta.
Nick: Așa-i. E adevărat.
Maria: Dar, ți-am mai spus... Deși îmi plăcea de el, nu s-ar fi putut să nu-mi placă, am renunțat la el încă de atunci, de la bun început, pentru că mi-am da seama că el e îndrăgostit nebuneșe de Lia și nu voi reuși să i-o scot din minte așa de ușor. Iar dacă atunci am renunțat la el, în favoarea Liei, ce rost ar avea să încerc acum să-l cuceresc? Oricum, tot degeaba m-aș fi străduit, n-aș fi avut nici o șansă; inima lui îi aparține tot surorii tale, în întregime. Ai fi putut observa și tu asta la el, dacă ai fi fost mai atent. Iar eu n-aș putea să vă fac așa ceva. Nici ție, nici Liei, mai ales că ea e sora ta. Și nici chiar lui Luci. Nici unul nu meritați una ca asta. Deci, n-aș putea. Sincer, n-aș putea! Oricum, am încetat să-l iubesc cu mult timp în urmă, m-am resemnat. Acum el îmi e doar coleg și prieten, un foarte bun prieten, drag mie, apropiat; și comandantul nostru. Nici n-aș vrea să-mi închipui că mi-ar putea fi altceva! Iar acum te iubesc pe tine, nu pe el; doar pe tine! Enorm! Te iubesc, Nick.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce s-a întâmplat, campionule? Cum de nu l-ai înlocuit până acum pe lungan?
Mihai: Crezi că n-aș fi încercat?! Ba bine că nu! Dar Nis zicea că se înțelege foarte bine cu Alex și așa mai departe...
Lucian: Deci, geograful nostru se transformă treptat-treptat într-un veritabil informatician, sau altfel spus, îți fură meseria, campionule! Ai grijă, s-ar putea ca în curând să te înlocuiască el pe tine.
Mihai: Aș... Nu-mi fac griji din cauza asta. Poate mai mult din cauza modului în care-mi ține locul, momentan.
Lucian: Asta chiar n-ar trebui să te îngrijoreze! Oricât de nărod ar fi Nis, când e nevoie de seriozitate, nu se preface că ar fi serios, își dă toată silința, deci, e demn de încredere, să știi de la mine. Și să nu te mai aud că spui așa ceva despre el!
Mihai: Sper să ai dreptate, pentru că ar fi păcat ca toată strădania lui Alex să fie compromisă din cauza neatenției lunganului.
Lucian: Campionule, asta nu se va întâmpla nicicând! Și tocmai îți spusesem că nu vreu să te aud că-l critici. Trebuie să-i acorzi credibilitate lunganului, oricât de dificil ar părea. Poți lua ca exemplu nava noastră. Nis a participat efectiv la construcția ei, zi de zi, de multe ori, chiar de unul singur, iar rezultatul e foarte concludent. Ți se pare ție că "Pacifis" ar fi compromisă, datorită participării lui Nis la realizarea ei?!
Mihai: Nu, evident! Nava noastră e foarte reușită. Bine, probabil că ai dreptate, n-ar trebui să încep cu asemenea manifestări la adresa lui, de lipsă de încredere; de asta se ocupă foarte bine blondina noastră. Nu trebuie să mă alătur și eu în încercarea ei de a-l discredita pe geograful nostru cel zăpăcit.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce faci? Ești cumva nebună?! Hai să ieșim imediat de aici!
Lia: Nu! Ieși tu! Eu rămân. Vreau să văd ce e pe aici. Interesant; e o peșteră... Și lasă-mă-n pace! Dă-mi drumul imediat! Ai zis că pleci... De ce te-ai întors? Eu nu te-am rugat să vii înapoi.
Lucian: Ești foarte încăpățânată și neascultătoare; tipic ție... Ți-am spus să ne întoarcem! Să plecăm spre avion. Acum!
Lia: Dar eu nu vreau. Pleacă tu!
Lucian: Bine, domnișoară. Ai chef de aventuri montane și de investigat peșteri în plină noapte? N-ai decât să te descurci de una singură! Eu nu mă amestec! Dar, înainte de asta, țin să-ți amintesc că eu sunt comandantul misiunii și-n acest caz, îți ordon să părăsim imediat această peșteră! Dacă nu vrei să-mi dai ascultare, treaba ta, dar nu-i bine. Asta-i insubordonare; din nou, tot din partea ta...
Lia: Nu mă lua pe mine cu chestiile astea! Știi bine că nu-ți merge! Nu mă amenința! Ți-am mai spus: Nu face pe comandantul cu mine! În caz contrar, mă văd nevoită să-ți amintesc că suntem în vacanță, pe care chiar tot tu ne-ai acordat-o și nici măcar nu ești îmbrăcat în uniformă, deci, nu poate fi vorba de nici un șef sau comandant al misiunii aici, acum.
Lucian: Cu uniformă sau fără, fie că e vacanță sau nu, tot eu sunt comandantul, încă, din nou; doar tu însăți mi-ai cerut insistent acest lucru. Ai uitat deja? Nu mai ții minte?! Așa că-mi datorezi ascultare!
Lia: Nu-ți datorez nimic! Și sunt capabilă să decid și să mă descurc singură, fără tine. Și te anunț că vreau să rămân aici, în această peșteră, în noaptea asta. Iar tu nu mă poți împiedica. N-ai cum, pentru că n-am nevoie de aprobarea ta. Și nici că-mi pasă ce vei face.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Ah, Luci... Aș fi vrut să te fi întâlnit pe tine mai demult, înaintea lui Remy, cu mult înainte de a fi plecat în această misiune.
Lucian: De ce? Crezi că lucrurile ar fi evoluat altfel pentru noi?
Maria: Hmm... N-aș fi avut nici o șansă cu tine, nu-i așa? Niciodată?!
Lucian: Nu știu... Cred că nu; presupun... Adică, sigur nu, dacă aș fi cunoscut-o deja pe ea înainte de a te fi întâlnit pe tine. Ea mi-a cucerit inima și cred că același lucru s-ar fi întâmplat oricum, era inevitabil. Poate că... Dacă n-aș fi întâlnit-o niciodată, nu știu ce s-ar fi întâmplat, poate că ai fi avut totuși vreo șansă, n-ar fi fost exclus... Tu sau altcineva...
Maria: Dar ai întâlnit-o! Și cred că mai devreme sau mai târziu, tot ai fi întâlnit-o, așa că tot ai fi căzut în capcana ei.
Lucian: Hmm... Așa e; cred. Off...
Maria: De ce oftezi?
Lucian: Păi, nu știu... Nu pot să mi-o scot din minte, deloc, oricât aș vrea, oricât aș încerca... De parcă ea mi-ar controla întreaga ființă; nu-mi pot lua gândul de la ea. Dar, ce fac?! Bat câmpii... De ce mă lași să vorbesc prostii, blondo? Spun numai tâmpenii!
Maria: Nu, Luci. Spuneai doar cât de mult o iubești. Pentru că o iubești; nu-i așa?
Lucian: Mai mult decât s-ar putea exprima vreodată în cuvinte, blondo.
Maria: Dar ei nu i-ai spus încă.
Lucian: Nu; încă n-am reușit să găsesc momentul potrivit.
Maria: Dar, Luci, spuneai că...
Lucian: Știu! Și am să-i spun. În curând. Nu știu când, dar am să-i spun. Altfel simt că înnebunesc! Nu mai suport! E deja pea mult. Atâția ani...
Maria: Bine. Treaba ta. N-am să mă amestec, dacă nu vrei.
Lucian: E cel mai bun lucru pe care-l poți face, să nu te amesteci...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Dar nu asta contează acum. Aveți sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafața ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred să avem așa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafața planetei?
Maria: Păi... și planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafață solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter și în plus, mai e și solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulți. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înțeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu să existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream să spun... Dar ar fi fost interesant să-i văd, să-i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu știe nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducții logice, tot ce se știe sunt de fapt simple speculații, ar fi fost interesant să aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puțin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce să afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aș putea să-mi închipui cum ar arăta niște dinozauri fioroși, dar inofensivi, căci probabil așa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Așa-i.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Și dacă vom întârzia; deci, nu vom sosi nici până în ianuarie 2101?
Traian: În acest caz, chiar ar fi problematic și doream să vă vorbesc și despre o asemenea posibilitate. Deci, dacă nu veți sosi până pe data de 27 ianuarie 2101, nu numai că se vor sista plățile spre conturile voastre, asta n-ar constitui nici un dezastru, doar v-ați putea restabili financiar oricând v-ați întoarce... Mai neplăcută ar fi întârzierea nepermisă în sine, cât și faptul că ziua imediat următoare, 28 ianuarie 2101, toate sumele strânse în bancă în aceste conturi, pe numele voastre, vor fi scoase, cu acordul părinților voștri, iar toți banii astfel rezultați vor fi utilizați în scopul organizării unei misiuni cu echipaj, o misiune organizată cu scopul clar de a vă căuta pe voi, deci, o misiune pornită spre Proxima, pe urmele voastre, a cărei dată de plecare va fi 28 ianuarie 2101.
Nistor: Poftim?! Adică ați trimite un echipaj tot spre Proxima, pe același traseu, în căutarea noastră?
Traian: Evident, da, fără a mai sta pe gânduri!
Alex: Cu ce navă?
Traian: Dacă la ora actuală, "Pacifis" este unica navă ce poate face față unei asemenea călătorii, în 15 ani de acum încolo, se va putea construi o alta aptă pentru o asemenea misiune; vouă v-a luat doar 3 ani pentru a o realiza; se vor găsi și fondurile necesare construcției unei nave cu posibilitățile "Pacifis"-ului... Cât despre fondurile necesare pentru plecarea într-o astfel de misiune de salvare, acestea ar fi asigurate din banii voștri, strânși în banca Institutului de-a lungul celor 15 ani, dar ar fi de preferat să nu se ajungă în situația de a organiza acea misiune; sper să sosiți înainte de acea dată.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diana: Ia te uită la Rikky; credeam că numai pe umărul lui Luci stă.
Lia: Ah... Singur s-a așezat la mine.
Diana: Bineînțeles. N-a zis nimeni că l-ai fi așezat tu cu forța.
Iulian: Știi de unde avem acest papagal, domnișoară?
Lia: Da; de la colega noastră cea blondă, Maria, domnișoara biolog.
Iulian: Așa-i; de la ea.
Diana: Dacă ai vedea câte animale are fata aceea blondă acasă... Eu am văzut; am fost cu Luci și cu Nero, pentru că se îmbolnăvise câinele. Și m-am speriat îngrozitor de un șarpe imens, un piton galben încolăcit pe covor, căruia colega voastră îi zicea Marta. Vai, cât era de mare! Iar Luci l-a mângâiat. Mai târziu m-am trezit cu un șoarece din acela de rasă... Cum naiba îi zice?!
Iulian: Hamster, dragă...
Diana: Așa; exact. Un hamster din ăla mi se urcase pe picior! Și câți câini, câte pisici... Mai avea și papagali din ăștia, dar Rikky era cel mai drăgălaș. N-a vrut să mai plece de pe umărul fiului meu, iar aseară, când domnișoara blondă a venit să-l ia acasă, Rikky n-a vrut; a preferat să rămână la noi. Așa ne-am ales cu un papagal. În plus, Luci s-a dus să-l ia pe Nero acasă, de la domnișoara blondă; îl lăsase acolo cu o seară în urmă, pentru ca mama domnișoarei, medic veterinar, să-l țină sub observație. Eu n-am mai vrut să merg din nou acolo, în acel apartament, unde, din cinci camere, patru sunt ocupate de felurite animale; nici nu vreau să-mi închipui ce fel de animale or fi pe acolo. Luci a vizitat toate camerele, eu nu! De Rikky însă îmi place; și de Nero, evident, doar m-am obișnuit cu el. Luci mi-a reproșat că l-aș fi lăsat intenționat fără hrană și apă timp de o săptămână, cât a lipsit el de acasă, dar nu-i chiar așa.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Proxima, adresa este:
