Pe sub frunte, frigul...
Se grăbește ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Nu-s acoperișuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunță să se mai trezească
Nu mai sunt rețete să îl vindece.
Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu știu când apune
Și nici lumânarea când se va topi.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Și mă tem că-n mine s-a făcut târziu.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către Serghei Esenin
Mestecenii-au încărunțit
De mult prea multă așteptare
De când, Serghei, tu te-ai grăbit
Să-ți iei nemoartea-n buzunare.
În stepă s-a mai copt țărâna,
Sau poate numai mi se pare
Și-mi cade în neliniști mâna,
Când cerc s-aprind o lumânare.
De flori m-ating mai cu sfială,
Ca de o binecuvântare,
Iar dacă masa-mi este goală,
Să nu lipsească vinul tare.
La cârciumă - aceeași lume,
Ca la o mare sărbătoare.
Într-un decor... (nu-l spun pe nume)
Se varsă viața în pahare.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ultima ninsoare
Mâine când va ninge, să nu mai m-aștepți,
Mă voiu pierde-n somnul sănilor de gheață.
Vor veni la tine pictori și poeți,
Să le pui pe masă cartea mea de ceață.
Vor veni, desigur, mai apoi și alți
Curioși la ușa așteptării tale.
Să-i primești în casă într'o zi de marți,
Vin din cel mai negru toarnă-le-n pocale.
Candelabrul fie mult mai luminos,
Vor veni la tine pelerini o mie.
Să le spui c-azi-noapte ai visat frumos,
Dar nimic din cartea închinată ție.
Mâine când va ninge, să privești pe geam
Cum își cerne viața ultima ninsoare!
Eu mai am, iubito, de parcurs, mai am
Un troian și încă un hotar de sare.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Merg anii înainte, merg anii înapoi,
Clepsidra veșniciei la capete-i egală.
Deși-i puțină moarte la mijlloc pentru noi,
Ne place cum ne cerne și chiar cum ne înșală.
Venim din punctul zero și tindem spre mai mult,
Iluzia veciei e-atotstăpânitoare.
Ne lustruim în taină podoabele de cult
În așteptarea altor nescrise calendare.
Brusc, la un semn de clopot, rămânem fără grai,
Cu ochii între șansă și între renunțare.
De n-ați știut, clepsidra nu macină mălai,
Ea mușcă aspru până la ultima culoare.
Deși-i puțină moarte la mijloc pentru noi,
Clepsidra veșniciei la capete-i egală,
Merg anii înainte, merg anii înapoi...
Ne place cum ne cerne și chiar cum ne înșală.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Călător între două lumini, adresa este: