Eterna fugă
Fugare intersecții de lumini,
Ce cântec duceți oare
Pornite de la cer din rădăcini?
Spre care neastâpăr pur,
Mărșăluiți pierzare,
Fugare intersecții de lumini?
Desprinse de la cer din rădăcini,
Spre unde duceți oare?
Fugare intersecții de lumini!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din rastelul zării
Din rastelul zării s-a furat o pușcă,
Câmpul are lipsă un măr pădureț
Pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă nici un fel de preț!
Voi care ați luat-o, pușca unde este?
Cerul fără pază cade pe pământ,
Terminați și singuri și să-mi dați de veste,
Când cade o ploaie caldă de cuvânt.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o lume
Oamenii voștri,
Sunt șepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenușiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură și stronțiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muștele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscoditorii
Puteam să fiu Tu,
Dacă și tu îndrăzneai să pari Eu!
Și puteam face schimb de monezi...
(De-aceeași valoare, bine-nțeles!)
Aceste bancnote,
Au trecut pe la fisc
Și-au fost cântărite...
În fond, ești mai rău,
De convins...
Și dacă tresar în ochii,
Ferestrelor voastre mai mari,
Văd cerul de aur
Și înlăuntru un chip,
Asemenea nouă,-
Iscoditorii
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul acesta
Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieși fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm IV
E dreptul meu să mă înalț pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Și Doamne, nu mi-o da, poți să întorci destinul,
În ceașca mea să oțetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Și-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Constantin Păun despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luceafărului
Domnind înaltul ca un rege,
Desprins din basmele cu zmei,
Te-acopăr lin murmur de tei...
Când te-nțeleg făr-a-nțelege!
O!... tu ești vis, intrat pe hornul,
Unei iubiri cu păr bălai,
Când în zadar, nu pot să-mi dai,
Să-ți împrumut o clipă cornul!
Vîslind mereu spre ce erai,
Te cat în urme de pădure
Și-aș vrea să vin o clipă-n rai,
Pe un luceafăr, că-s ușure,
Să înțeleg un vers de nai...
Pegasul de-ar putea să-ndure!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred
Nu cred în stele când mă picură,
Sfârâind pe obrazul încins de copil,
Nu cred în tăcere, un zbor de pistil,
Când cheia pe floare nu mai e sigură...
Nu cred în parce licărind în beteala,
Oscilantă-n pervazul ferestrei picant,
Nu cred în poemul de zori când cerneala,
N-are din suflet un gram de liant!
Nu cred scânteia pe osia lumii,
Statornică-n circul exacerbat,
Nu cred rotirea egală a humii,
Fără speranță, dureri și.. păcat!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Păun despre flori
Aici nu se intră
Aici nu se intră,
E un blestem ai rădăcinilor
care s-au unit în pământ!
Cine calcă pata de cerneală,
se înroșește din cauza globulelor
care plutesc acum în ozonul de munte.
Nu se intră și nu se iese,
decât dacă accepți să rămâi rănit
și nebandajat...
Dacă porți rana prin lume,
ca toți să te privească, precum un pom
răsărit și necunoscut după prima frunză!
Aici nu se intră, domnilor,
decât dacă suportați pata de cerneală,
plină cu globule care nu mai dispar,
niciodată!...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Constantin Păun despre noapte
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elegie neterminată, adresa este:
