Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Claudiu Dumitrache în 20

Origine

Rătăceam prin pădure urmărit de lupi și farisei. La hotarul dintre anotimpuri, unde cascada timpului se oprește și preț de o clipă oglinda lacului reflectă impecabil imensitatea văzută a Universului, am întâlnit un copil care se juca pe potecă, înconjurat de lupi și farisei.
- Al cui ești? Și cum de te-a pierdut aici?
Mi-a spus că-i al tuturor și că nu-i pierdut de nimeni. - Cum de nu te mănâncă lupii, copile?
Mi-a spus că-i stăpânul lor.
- Dar fariseii? Cum de nu te corup?
Atunci mi-a închis gura:
- Am rămas copil.
Eu, îngândurat și nedumerit, l-am întrebat dacă vrea
să meargă cu mine...
Copilul, nonșalant și înțelept, mi-a spus că rătăcesc
degeaba. Întinzându-mi o oglindă în față, m-a luat de mâna și mi-a grăit:
– Noi suntem doar unul. Și da, copilul eram eu.

poezie de Claudiu Dumitrache din 20, SELECȚIE DE CREAȚII (2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cultura și cunoașterea sunt prea mari pentru ca noi, oamenii, să le putem cuprinde în totalitate. Până la urmă, nimeni nu poate deține absolutul. Suntem cu toții niște semidocți. Chiar și geniile, sunt genii în două sau poate cel mult trei domenii, nu și universal, așa cum ne-am obișnuit a percepe cuvântul... Trăim în necunoscut, mit și frică. Credința și religiile de azi vor face parte din mitologia de cândva, dintr-un viitor foarte îndepărtat... sau nu. Nu știu dacă are relevanță. Poate să fie de la whisky.
Zilele noastre se prezintă puțin bizare. La 20 de ani, semidoctul de mine, ca și semidoctul de tine, încearcă să mascheze cât mai mult acest aspect pe care, indiferent de unde venim, ce facultăți am terminat și cu cine ne-am culcat, nu îl putem ascunde. Semidoctismul unui om este ca și păcatul strămoșesc: pentru creștini, este acolo, se simt vinovați de acel act mitologic. Pentru oamenii care nu mai pot crede în basmele citite de "mămica" înainte de culcare, semidoctismul este ca și publicarea unei cărți: corectezi cartea și o publici, lăsând greșeli pe care nu cunoști a le îndrepta și pe care speri să nu le observe nimeni.
Sau doar eu fac asta?

Claudiu Dumitrache în 20, Introducere (septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slujitorii lui Apollo

Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme îl paște
Nonșalant și idiot, fără visuri, fără loc
În această absurditate, de legi proaste și de moaște
Neavând mărețe fapte, ascunzând iarbă în carte

Poate sta închis la poli, fără noapte, fără zori
Fără liberă visare și debusolat în stare
Poate să nu știe multe, maniere, legi mărunte
Să asculte farisei și să joace șah cu ei

Desigur, poate să simtă povara străveche înfiptă
A mitologiei crezute, pentru care se sapă morminte
Și o poate plânge în viață, cu lacrimi de prost pe față
Necunoscând frumusețea vieții, nopții, artei, dimineții...

Poate să rateze viața, păstrând cu frică distanța
De tot ce-i nou și înălțător, mirobolant, plin de fior
Să nu simtă nostalgie, care-i sfântă, bucurie
Să nu plângă pe pian, să nu cânte pentru neam

[...] Citește tot

poezie de Claudiu Dumitrache din 20, SELECȚIE DE CREAȚII
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din 20, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!