Dezîmpovărarea
Mă despoi de țepii vremii, încrustări de ploi pe floare,
Mă dezic de rug cu neguri, încordat e să pocnească;
Mă dezbrac de lupii genii ce-au zăcut pielii ninsoare
Și mi-apropii zorii zilei, lungi otrăvuri să sfârșească.
Mă despoi de hoarde oarbe ce-am zis: - Doamne-s trandafirii!
Mă dezic de roșul negru ce mi-a adumbrit zefirii;
Mă dezbrac de adâncimea fără leac în dezertare
Și-o să scriu versuri pe aer cu-oglindire-n cai de mare.
Mă despoi de mine toată, de hidoasele-mi iubiri,
Mă dezic de risipirea îngerilor falși Luminei;
Mă dezbrac de neștiirea c-am avut prevară-n firi
Și mă scot de la blestem cum că i-aș fi soră Vinei.
Mă despoi de harul beznei, spulber deșirat corneei,
Mă dezic de planul umbrei cu sălășluire-àripei;
Mă dezbrac de cataclisme ce-mi pun piedici la condei
Și mă dau cu ochii-închiși neputreziciunii Clipei.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu din Les fleurs de la tendresse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Les fleurs de la tendresse, adresa este:
