Șoimul
Șoimul tresare-n zbor, amețit.
În beția de stânci neumblate:
Cuib de frunze aprinse, în spate
Soarele cade - și risipit.
Cere întoarcere, dă rotogoale
Cuibului roșu, cald și apus,
Dar nempăcat se-adâncește în sus
Șoimul cel mic peste stâncile goale.
poezie de Cicerone Theodorescu din Cleștar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cântecul întârziat
În nopțile cerește înfrunzite,
În toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stelele coclite,
Întinde pretutindeni crengi sonore.
Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,
Mi-mpodobesc singurătățile-aurii
Sub luna care-și cântă neatins,
Pe ram albastru, cântecul aprins.
Nu am prieten nici un om.
S-o cânt, prietenia ta o caut.
Înclină crengile albastrului tău pom...
Ajută-mă să tai un flaut.
poezie de Cicerone Theodorescu din Cleștar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cleștar (1936), adresa este: