Nu se poate trai curat într-o țară cu lichele.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de Elle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ură nu poate exista iubire, cum nu există lumină fără umbră!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Cezar Petrescu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin și ce îi gonește pe toți? E greu să admiți că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiții și poate o scânteie din focul divin. E greu să admiți că dintr-o mie de mii, cu fețe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toți va supraviețui peste toți... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cezar Petrescu despre viață sau despre timp
Suferința presupune speranță de eliberare. Ea dă un scop vieții. Și important în viața e să urmărești un scop, nu să-l atingi!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cezar Petrescu despre victorie
Fiecare om este un cimitir de intenții nerealizate.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că prietenia nu este decât aceasta: o prezență care se întregește cu altă prezență. Prietenii de obicei se caută, iar când s-au găsit, adeseori tac.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai ticăloșii nu pot urî. Fiindcă ticăloșii n-au de ce plânge orânduielile societății noastre. Ei se acomodează. Ei răspund răului cu rău. Dar un om de treabă e constrâns să urască. Altfel, devine și el complice.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- muncă
- Munca e o tristă necesitate, nu o sacră necesitate! E cloroformul vieții...
definiție clasică de Cezar Petrescu în Calea Victoriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La această Calea Victoriei, pe care n-am s-o mai pot contempla multă vreme de la aceeași înălțime... De aici văd viermii și pe cei care strivesc viermii. Învăț să-i urăsc și pe unii, și pe alții. Pe viermi, fiindcă se lasă striviți. Pe ceilalți, fiindcă strivesc.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Calea Victoriei, adresa este: