Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia", adresa este: