Balade şi romanţe de Carmen Sylva

Maimuţa ‘n colivie

De fier aceste gratii, şi-amurg şi aer greu,
Şi-atâţia cască-gură de-avalma 'n jurul meu.

Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,
Cu beţe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc.

"Cum seamănă cu omul! Şi-urâtă e!" Şi stau
Privind cum hărţuită din colţ în colţ eu dau.

Voi râdeţi făr' de milă şi lacomi de privit,
Pe când eu, biata, tremur cu suflet istovit.

Vai, veseli palmierii în minte când îi am
Şi mândrele liane pe cari mă legănam

Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu ştiu -
Voi râdeţi şi mai tare, strigând în râs: Musiu!

Şi ca prin vis a voastră injurie-o aud.
O, de-aş mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Carmen Sylva din Balade şi romanţe
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

Caldul soare-al verii ţese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.

Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă –
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă 'ntratâta lume de cântări şi flori.

N'are bucurie nici de vânt şi ploae,
Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
Din podoaba 'ntreagă a vieţii lui
Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.

Ce ruşine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deşarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sylva din Balade şi romanţe
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!