Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Camelia Oprița despre moarte, despre viață, despre tăcere, despre timp sau despre suflet
Viața este un poem neterminat
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului (8 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu este cuvântul care deschide gândul omului...
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Camelia Oprița despre religie, despre gânduri, despre cuvinte sau despre Dumnezeu
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cuvântul deschide gândul omului, adresa este: