Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare de Camelia Opriţa

Rugăciunea – un balsam în vremuri de restrişti sentimentale.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (13 iunie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa?

Este lirismul şi fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependenţă totală de aspiraţii meschine şi anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieţii. Alergăm fără ţintă spre a acţiona sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.

Sensul existenţei noastre impune orice câştig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogaţi. Să faci ceva în lumea asta nu baţi în retragere într-un colţ izolat pentru că asta înseamnă renunţare.

Din viaţa rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul şi forţa Universului – spun oamenii de ştiinţă – dar oare viaţa rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinităţii?

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită faţă de această realitate profundă. Viaţa este limitată de timp şi de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenţei, în rest viaţa e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înţelege miracolul vieţii ca pe o înteligenţă deplină a lui Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretindem necontenit că suntem stăpâni pe miezul luminii înainte de a înţelege clar originea lui, dar trăim pe fondul unei lumi artificiale, singură şi nefericită Se impune ca etapele gândirii să fie orientate către înţelegerea absolută a fondului originar al vieţii.

Singurătatea este o aventură eroică în închisoarea vieţii care uneori ne prinde într-o mişcare inutilă la o aruncătură de o clipă faţă de propria prezenţă.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este tot ceea ce a existat sau va exista vreodată de la facerea universului încoace, iar singura ei limbă vorbită este iubirea.

Câte locuri inimaginabile există într-un om, tot atâtea frumuseţi există în cosmos; important este ca omul să se descopere pe sine şi să fie stăpân pe frumuseţea nebănuită a vieţii sale, iubirea – singura casă a sufletului său.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (19 aprilie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalităţii; el devine obiectul propriului dramatism interior şi viaţa lui este o penitenţă. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăieşti, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viaţa din spatele uşii încuiate.

Nevăzându-te nimeni, suporţi toate aceste senzaţii nebune. Pluteşti într-un ocean stăpânit de flăcări şi în acelasi timp într-o mare ucisă de gheaţă, visând o moarte de vis. Viaţa se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendenţa flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta de a-ţi afla locul în univers are nevoie de un început epic pentru a te mărturisi Lui, căci fără El te risipeşti: El este Echilibrul, Infinitul şi Lumina; este Prezenţa totală în toate pământurile şi nepământurile cosmosului. Fundamentul religios rămâne o zonă periferică în universalismul divin, rugăciunea – un balsam în vremuri de restrişti sentimentale.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!