Strugurii
Când strugurii se coc, fără-ndoială
Că vrei să spargi o boabă între dinți,
Și cu dulceața verii să alinți
Lumina toamnei scoasă la iveală.
Să simți în suflet cât de greu se lasă
Frumosul trecător și plin de sine
Într-o speranță care mai revine
Din când în când, ca strugurii pe masă.
Butoaiele rostogolesc pe doage
Miresme dulci și mult strălucitoare,
Păcat al unei clipe trecătoare
Când o fecioară vine să se roage.
Toamnă subțire, plină de rugină,
Mai lasă-mă să mă revolt că pleci,
Fără să știu anume ce poteci
Voi mai găsi umplute de lumină.
poezie de Bujor Voinea din Paradoxuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Artefacte" de Bujor Voinea este disponibilă pentru comandă online la numai 10.01 lei.Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Paradoxuri, adresa este: