Pantofii roșii
Ea are pantofi roșii, pantofi roșii
Mai pot avea marchizele nebune.
Luna răsare din pantoful care,
O, din pantofu-n care nu apune.
E un ceva, o gheață luminând
Cu fumuri joase, umede, gălbui,
Cum uneori se-mpiedică și blând
Cad frunzele pe chipul nimănui.
Pantoful stâng, pantoful drept topiți
În jurul gleznei dânsei prea grăbită
Privind la orologiul obosit,
Privind la orologiul din orbită.
S-a înălțat prea sus, străzile curg,
Alunecă de ploi necunoscute,
Ca albatroșii orbi într-un amurg
Vâslind în nebuloasele derute.
poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A 11-a parte
Nu te-ntrista, e cerul plin
De flori de ceapă și de crin.
Iubito, nu e liniște în torsul de aramă
Până ce nu te vei culca cu el
Să-i dai un sân înfloritor, recheamă
Un piedestal din părul tău rebel.
Nu are somn, sau liniște, sau timp
Până ce lunecând domoală
Nu vei pătrunde-n sângele lui goală
Ca o zeiță falsă în Olimp.
Și te va urmări, și te va bate
La cap cu roșii nestemate,
Putregăind, inoculând copii
În sânii tăi cu ochi trandafirii.
Întoarce-te, rămâne să te-ntorci
Și-așa, teatral, să-i plângi pe-o parte,
[...] Citește tot
poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Hidrargir, adresa este: