Neghiniță era frumos ca o piatră scumpă; și era mic cât o neghină; și avea niște ochișori ca două scântei albastre, și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păiajen. Bătrâna dădu să-l sărute. Neghiniță, țâști pe nas, țâști iar pe mână!
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Neghiniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Neghinita. Lecturi scolare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Și mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiașul ei. Și unchiașul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi țiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănunat și n-ar fi tușit câteodată. Ba uneori, ca să-și mai ție de urât, tot ea vorbea și tot ea răspundea. Și râdea ea de ea, ca și cum ar fi râs ea de altcineva, înșirând ochiurile pe cârlige.
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Neghiniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Barbu Ștefănescu Delavrancea despre religie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Neghiniță, adresa este:
