Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Abstracțiuni cantabile de Aurel Stănescu

Povarna. Sunt așa cum sunt

Privesc scena cu un surâs dureros și târziu
înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome;
totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură.
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie.
Se-mprăștie un miros greu de fum,
de cazan neîndulcit,
de porumbi și cartofi copți în spuză
cu veșnicia ascunsă în fiece bute
iar firul neiertător ce leagă lumile noastre
șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși
de scorburile judecății de apoi,
devastează potecile dezlănțuite.
Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,
mă amețește sclipirea argintie a lichidului
fugind de mărturii incomplete.
O mâță s-a împletit ca un șarpe
de bastonul ce-l port umil
ajutând lumea să treacă prin altă poveste,
deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor
fără s-arunc vina pe nimeni.

poezie de Aurel Stănescu din Abstracțiuni cantabile
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Abstracțiuni cantabile, adresa este:

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!