Adevărului îi este rezervat numai un triumf de scurtă durată, între cele două lungi perioade în care el e condamnat ca paradox și apoi disprețuit ca banal.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare (1819)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce este o cauză? Modificarea antecendentă care face necesară modificarea consecventă. Nicio cauză din lume nu-și fabrică efectul exclusiv din ea însăși;există întotdeauna o materie asupra căreia să se exercite, iar ea nu face decât să prilejuiască, într-un anumit moment, într-un anumit loc și asupra unei anumite ființe, o modificare ce este întotdeauna conformă cu natura acestei ființe, posibilitatea ei trebuind, deci, să fie preexistentă. În consecință, fiecare efect este rezultanta a doi factori, unul interior și celălalt exterior: energia naturală și originară a materiei asupra căreia acționează forța în discuție și, respectiv, cauza determinantă, care obligă această energie să se actualizeze trecând de la putere la faptă.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Principiul cauzalității, care coordonează toate modificările ființelor, se prezintă sub trei aspecte și anume: cauzalitatea în sensul cel mai restrâns al termenului; excitarea și motivația. Toate motivele sunt cauze, iar orice cauzalitate aduce după sine necesitatea. Deznodământul conflictului dintre motive se numește hotărâre și, în această calitate, are un caracter de absolută necesitate.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tot ce se întâmplă, cele mai mici lucruri și cele mai mari se întâmplă cu necesitate.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adevărata înțelepciune este ceva intuitiv, nu abstract.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare, Capitolul 7
Adăugat de apriori
Comentează! | Votează! | Copiază!


Voința individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al ființei sale;tot ea constituie fundamentul conștiinței lui ca un substratum imuabil și prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuși este așa cum voiește, și voiește așa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voiește, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaște.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Așa cum apa nu se poate transforma decât dacă o cauză determinantă o aduce într-una sau alta dintre aceste stări, nici omul nu poate face ceea ce crede că-i stă în putere, decât dacă niște motive particulare îl determină în sensul respectiv. Până la intervenția cauzelor, orice gest îi este imposibil, dar, o dată ce ele intră în joc, individul nostru trebuie, la fel ca apa, să acționeze după cum o cer împrejurările corespunzătoare fiecărui caz. Abia după intrarea în joc a unui motiv ne putem decide într-adevăr, iar atunci trebuie s-o facem, dacă nu cumva se prezintă un motiv opus încă și mai puternic, în cazul în care ar exista așa ceva. Ideea că un individ ar putea acționa cumva fără ca vreun interes să i-o ceară e la fel de absurdă ca aceea că o bucată de lemn s-ar putea rostogoli înspre mine fără a fi trasă de o sfoară.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Lumea ca voință și reprezentare, adresa este: