Ochii lui Fridolin rătăciră avizi de la unele siluete plinuțe, la altele zvelte, de la unele gingaș îmbobocite la altele înflorite în toată splendoarea; și cum fiecare dintre aceste făpturi dezgolite rămânea totuși un mister, iar din măștile negre străluceau înspre el ochi mari ca niște enigme irezolvabile, pofta lui indicibilă de a privi se transformă în chinul aproape de nesuportat al dorinței. Dar așa ca lui li se întâmpla desigur și celorlalți. Primele răsuflări pline de delectare se preschimbară în suspine, care sunau ca niște vaiete prelungi; undeva cuiva îi scăpă un țipăt; și deodată, de parcă ar fi fost vânați, se năpustiră toți din sala lor întunecată către femei...
Arthur Schnitzler în Cu ochii larg închiși (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Glorie tarzie" de Arthur Schnitzler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cu ochii larg închiși, adresa este:
