Sunt sclava Mirelui diavolesc, cel care-a împins spre pierzanie fecioarele nebune. E chiar diavolul acela. Nu-i arătare, nu-i strigoi. Însă eu, care-am pierdut orice înțelepciune, sunt blestemată și moartă față de lume, dar nu voi fi omorâtă! Cum să vă povestesc? Nici nu mai știu să vorbesc! Sunt cernită, mă vaet, mi-i frică. Puțină răcoare, Doamne, dacă voiești, dacă binevoiești!
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi ce a mai spus Arthur Rimbaud despre moarte
Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i știut. Femeile nu pot râvni decât la o situație sigură. Situația asta o dată câștigată, inima și frumusețea sunt puse deoparte; nu rămâne decât disprețul rece, din care se hrănește căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aș fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simțitoare, ca niște ruguri.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Arthur Rimbaud despre iubire, despre inimă, despre frumusețe, despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Într-o seară am așezat Frumusețea pe genunchii mei - și am găsit-o amară - și am înjurat-o.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Vezi și Arthur Rimbaud despre seară
Lumea nu are vârstă. Omenirea se strămută, atât.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern (aprilie 1873)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ntoarce sângele păgânesc! Spiritul e-n preajmă, dar de ce Cristos nu-mi vine într-ajutor dăruind sufletului meu noblețea și libertatea. Vai! S-a sfârșit cu Evanghelia! Evanghelia! Pe Dumnezeu îl aștept cu lăcomie. Sunt de neam prost, de-o veșnicie.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt o scârbă grozavă față de toate meseriile. Meșterii și lucrătorii de rând, niște țărani cu toții, nespus de mârșavi. Mâna ce ține condeiul valorează tot atât cât mâna care ține plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să știu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerșetoria neascunsă mă mâhnește. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca și scapeții: eu însă rămân neatins; așadar nu-mi pasă.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Arthur Rimbaud despre timp
Ar trebui să am un iad pentru mânie, un iad al meu pentru trufie - și iadul pentru dezmierdări; o întreagă simfonie de iaduri.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Noaptea iadului (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Un răstimp în infern, adresa este:
