Cântecul tancului petrolier
Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaștem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfășoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu țițeiul curgând prin conductele și vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală
"Începând voiajul știm că s-ar putea, o, știm prea bine,
Să sfârșim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură și de smoală.
Totuși, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deși finalul poveștii-l știm, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."
poezie de Arthur Gordon din Anii primejdiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Anii primejdiei, adresa este: