Metafizica de Aristotel

Dialecticianul şi sofistul se comportă întocmai ca şi filozoful, căci vor să treacă drept atare. Căci sofistica este numai o înţelepciune aparentă, iar dialecticienii discută despre toate, şi domeniul comun al discuţiilor lor este Fiinţa.

Aristotel în Metafizica, cartea IV, capitolul 2 (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem numai prin aceea că gândim;prin cuvântul a gândi, înţeleg tot ce se petrece în noi în aşa chip că ne dăm seama imediat de aceasta prin noi înşine: de aceea, nu numai a înţelege, a voi, a imagina, dar şi a simţi, este acelaşi lucru aici ca şi a gândi.

Aristotel în Metafizica
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem afirma că esenţa va aparţine, în chip primordial şi absolut, substanţei şi, în mod derivat, celorlalte categorii, dar în acest din urmă caz nu mai e vorba de esenţa în sens absolut ci de esenţa calităţii sau a cantităţii. Căci trebuie să recunoaştem calitatea de fiinţă substanţei şi celorlalte categorii... De fapt, noi nu vorbim, în acest (din urmă) caz, nici prin omonimie, nici prin sinonimie, ci raportul e acelaşi cu cel pe care-l întâlnim când întrebuinţăm cuvântul medical.

Aristotel în Metafizica, VII, 4
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sau nu există substanţe în afară de cele sensibile? Iar acestea cum sunt? Există oare o substanţă separată şi, dacă există, atunci de ce şi cum? Sau nu există nicio altă substanţă afară de aceea a lucrurilor sensibile? Iată atâtea chestiuni la care trebuie să căutăm un răspuns, după ce mai întâi vom fi schiţat în linii generale în ce constă natura substanţei.

Aristotel în Metafizica, VII, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi iubitorul de mituri este într-un anume sens un filosof, căci mitul este întocmit din minuni.

Aristotel în Metafizica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectica se mărgineşte la dibuiri de cunoaştere în diverse domenii în care filozofia ţinteşte la o cunoaştere completă, pe când sofistica are numai aerul de a fi filozofie, când de fapt ea nu e deloc aşa ceva.

Aristotel în Metafizica, cartea IV, capitolul 2 (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile cele mai generale sunt, putem spune, şi cele mai greu de cunoscut omului, pentru că sunt şi cele mai îndepărtate de simţuri.

Aristotel în Metafizica, Carte I, Capitolul 2
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel în Metafizica, VII, 7
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa numiţii pitagoricieni s-au ocupat cu matematica şi ei au fost primii care au promovat-o. Şi fiindcă se ocupau aşa de mult de ea, au crezut că bazele ei ar coincide cu fundamentele lucrurilor în genere. Deoarece în matematică numerele ocupă primul loc, ei credeau că recunosc în numere analogii pentru toate lucrurile existente.

Aristotel în Metafizica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii au sădit în firea lor dorinţa de a cunoaşte. Dovada acestui lucru stă în plăcerea pe care le-o procură activitatea simţurilor.

Aristotel în Metafizica, cartea I, capitolul 1 (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!