Jurnal de Arşavir Acterian

Jeny mă iubea cum nu meritam. Viaţa de comuniune sufletească care se crease între noi se anima cu toate bucuriile mici şi cu marea suferinţă care ne apăsa. Nu existau secrete între noi. Toate secretele ei şi ale prietenelor ei erau împărtăşite. Nu era nevoie să vorbesc ca să-mi ghicească gândurile, starea sufletească, dispoziţia în care mă aflam. Mai ales în ultimul timp, clarviziunea ei devenise uimitoare, descoperindu-mi cele mai ascunse gânduri şi sentimente, citind în ochii şi expresia feţii mele ca într-o carte deschisă. Nu mai era chip s-o mint, oricât aş fi vrut, în anumite împrejurări, s-o feresc de un surplus de durere şi gânduri negre.

Arşavir Acterian în Jurnal (17 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am să fiu niciodată capabil să scriu în aceeaşi zi un articol despre contingentare şi să ţin un curs de filosofie, o substanţială prelegere. Sunt teribil de superficial: o constat cu spaimă uneori, atunci când mă depărtez de esenţe. În cele esenţiale sunt pe aceeaşi linie cu cei mai sârguitori şi mai documentaţi. Vreţi o mostră de adevăr, adevărat pentru toţi? Moartea - mai târziu ori mai devreme - ne va înghiţi cu o egală uşurinţă pe toţi. Iată o realitate care dă cu tifla peste nasul celui care se încrede prea tare în propria lui nimicnicie.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din toate câte facem şi îndurăm şi... din multe altele. Pentru liniştea sau neliniştea noastră adâncă, viaţa de petreceri, de societate, de bal etc. este accesorie, dacă nu absolut străină. Căutăm însă îndârjiţi această viaţă. Trebuie să ne satisfacem o nevoie de dans lumesc. Mulţi nu cunosc decât o astfel de viaţă, cu triviale exaltări, cu vagi luminări ale unui colţ de suflet nevăzut. În bună parte, societatea ne modelează conştiinţa. Conştiinţa mea o simt deschisă, de preferinţă, altor realităţi prea puţin vizibile. Din cufundarea în mine şi întoarcerea pe toate feţele iese câteodată adevărul nud.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - cât ar fi de tare - nu poate suporta orice fel de adevăr, mai ales când e la mijloc o chestiune de viaţă şi de moarte, când adevărul înseamnă condamnare la moarte.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde sunt mai mulţi oameni, îndeosebi mai multe femei, mâncătoria, calomnia, lucrăturile, sforăriile, certurile şi păruielile (la propriu şi la figurat), bârfeala neistovită sunt de rigoare, ba chiar şi cei mai dezgustaţi de această atmosferă sunt dintre acei care participă efectiv la crearea unui atare climat nesuferit. Şi fiecare dintre actori, când nu este reţinut pe loc de voluptatea jocului şi când jocul se îngroaşă, încearcă o evadare în altă ambianţă, în alt climat unde manifestă acelaşi nărav. Nărav din născare care lecuire n-are.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, la noi, în locul jocurilor bestiale din arene, oamenii îşi cheltuiesc preaplinul sau nevoia de narcotice mai mult în săli de cinematograf, pe terenuri de sport, la competiţii de sport, la competiţii de înot, baschet, rugbi, şah, tenis, fotbal. Furia de a poseda maşini se încadrează în acelaşi capitol al voinţei de evadare cu orice preţ, de schimbare de peisaj.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 iulie 1967)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întâlneşti cu un prieten bun, pe care nu l-ai văzut de multă vreme. Te întreabă: "Ce mai faci?"; îl întrebi: "Ce mai faci?". Nu ştii nici tu ce să-i răspunzi. Taci, te bâlbâi, faci o glumă sau alta. O dată, de două ori, de trei ori. Încerci să sugrumi banalul, să lansezi un răspuns original, dar într-un sfârşit te dai bătut. Răspunzi că faci bine şi termini. Dacă se întâmplă să ai predominant o viaţă interioară, să nu ai o activitate de care să poţi vorbi, nu ştii ce să răspunzi, nu ştii cum să satisfaci curiozitatea bunului tău prieten. Faci feţe-feţe şi răspunzi ce-ţi vine mai repede pe limbă.

Arşavir Acterian în Jurnal (18 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speranţă neroadă îi împinge pe oameni să ţină atâtea conferinţe internaţionale unde se vorbeşte berechet şi nu se rezolvă nimic? Criza nu se soluţionează prin conferinţe, e evident, dar oamenii nu încetează a se afla în treabă. Cu banii cheltuiţi pe aceste conferinţe ar putea hrăni mulţi nemâncaţi.

Arşavir Acterian în Jurnal (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu ca să fac ceva.

Arşavir Acterian în Jurnal (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa e făcută ca să-i încerci bucuriile, să le actualizezi în cât mai mare număr - viaţa mea e inutilă. Am ratat sistematic (vorba vine) toate bucuriile posibile, întâlniri care dacă aveau loc puteau aduce pasiuni, spectacole jinduite doar, deşi mi-ar fi putut fi accesibile.

Arşavir Acterian în Jurnal (19 noiembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!