N-ar mai fi junii, dușmanii
Tot ei îmi amărăsc anii
Că trec cârduri ca croncanii
Și îmbufnați ca curcanii
Îți țin calea la fântână
Și-ți zic: dragă, te fac zână
Cu făgăduieli te mână
Până când rămâi bătrână.
Anton Pann în Spitalul amorului sau Cântătorul dorului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socotesc că nu fără cuviință am intitulat această ediție "Spitalul Amorului", căci în cuprinderea-i nu veți vedea decât plângeri de inimi rănite, suspinuri de piepturi săgetate, tânguiri de dureri cumplite, oftări și tot felul de văitări din pricina amorului: întocmai ca într-un spital în care se află mulțime de ostași loviți în bătaie și răniți de tot felul de arme, care-și arată rănile și își spun durerile, cerând ajutorul doftorilor.
Anton Pann în Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primiți dar acest Spital al Amorului și, preumblându-vă într-însul, veți vedea mulțime de nenorociți tânguindu-se în dureri, pe care, nedefăimându-i, să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a nu cădea într-însele.
Anton Pann în Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor, copil nebun, fiu al Venerei, răzgâiat de-a sa mumă și crescut zburdarnic, în mână cu arc și săgeți, cu neastâmpăr petrecându-și timpul totdeauna ca cu niște jucărele, întinde arcul și, aruncând săgeți în toate părțile, răzbește și pătrunde inimi de tot felul de vârste; fără a se rușina de bătrâni, fără a se teme de viteji, fără a se sfii de filosofi, fără să aibă milă de tineri și chiar de săraci. Săgetează piepturile, le înflăcărează sângele și atât îi aruncă în călduri grozave, încât mulți își smintesc simțirile și se pomenesc ca cei lunatici în somn, și chiar deștepți, vorbind aiurea, neștiind cum și către cine. Ba încă unii rămân smintiți pentru totdeauna, fără a-și mai putea găsi leacul, și din Spitalul Amorului ajung în Spitalul Nebunilor (la Balamuc). Alții cad în melancolie și încet-încet se topesc și-și sfârșesc viața; alții iar, ca muierile care se bocesc la morminte, prin cântece își ușureză durerile, ca prin niște rețete, potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că în Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile.
Anton Pann în Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, Prefață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Spitalul amorului sau Cântătorul dorului, adresa este: