Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Anna Panovici în

Daca ai sti...

Dac-ai sti cat de mult de iubesc,
Si cat imi bate inima gandindu-ma la tine...
Pentru tine zambesc, prin tine traiesc
Tot ce am mai bun, e pentru tine.

Desi afara-i noapte - eu vad culori senine
Ti-as aduce stele - numai pentru tine.

Nu fi trist iubite, e si maine-o zi,
Daca va fi ploaie - Eu o voi opri.

De va fi inghet - Voi fi caldura ta,
Iar de vei dormi - Eu te voi veghea.

Sunt tot ce vezi in jur...
In ape cristaline,
Sunt cerul, si pamantul,
Numai pentru tine.

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.

Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...

Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.

Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...

[...] Citește tot

poezie de Anna Panovici (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!

O picătură de dor

În ambalajul
Deja zgâriat,
A rămas o singură picătură de dor...
O picătură deja zgâriată de singurătate...
O singurătate deja zgâriată de timp...
Un timp deja zgâriat de tristețe...
O tristețe zgâriată de noapte...
O noapte zgâriată de gânduri...
Gânduri zgâriate de amintiri..
Amintiri zgâriate de suflet...
Un suflet atât de zgâriat de dragoste...

O singura picătură de dor... mai plânge după tine...

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

* * *

Un fel de-a fi ce-ai fost candva,
Nevisator - Ce poti visa,
De ce nimicul are rost,
De ce nu poti sa fii ce-ai fost.

De ce - tot ce se naste, moare...
De ce - neexistentul, doare...
De ce - caldura ta, ma-ngheata...
Si Pentru Ce luptam inviata?

Pentru lacrimi si durere?
Pentru zambet si placere?
Pentru Bani care dispar?
Pentru dulce, si amar?

De ce e noapte, si-apoi zi,
Si nu exista fel de-a fi?
De ce exista ce nu stim,
De ce - uram, si-apoi - iubim?

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In lipsa ta...

Nu vreau sa te mai vad, dar tot te caut
Sufletul meu, e inundat de tine
As vrea sa evadez, insa nu pot
In jurul meu zaresc numai ruine...

Nici calea n-o gasesc
Desi imi sunt atatea usi deschise
Si deseori ma intreb...
Oare au fost doar vise?

Da, si stiu ca pot gasi putere,
Si imi dau seama ca fara tine asi putea...
Dar in acest moment sunt doar femeie
Acum ceea ce simt, e lipsa ta...

poezie de Anna Panovici (12 iulie 2008)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Transparenta

Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.

Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.

Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai ieri

Tremurând de frig
în inima ta ca o cameră goală
îmi aud ecoul atunci când îmi strig iubirea!

Numai tăcerile nu mai au ecou.

Ce grafic absurd are sufletul meu
dacă mă gândesc la tine.
Uneori alunec ca pe pârtie
pe nepăsarea ta.
Ajung undeva jos,
și încerc să mă agăț disperată
de struna care urcă.

Ce escaladă banală!

Când gem
în imensul spațiu al creierului tău
înghesuită de tot felul de informații
înțeleg că am prea puțin loc acolo.

[...] Citește tot

poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook