Ochiul din cerc de Aneta Timplaru Horghidan

Mă-ntorc la râu

Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinereţe:
Neliniştea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, bineţe!

În apă peştii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creştea pe malul apei, fredonând!

Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foşnet lin trecea printre răchite,
Senin şi blând, cu braţele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;

M-ai luat în braţe şi m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniştesc c-o tandră-mbrăţişare...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot oraşul
Şi lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Şi Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieşind din coşul casei
Şi simt miros de vâsc şi busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ţi-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n faţa casei,
Eşti nins, mereu, în amintirea mea
Şi ies desculţă prin zăpada rece,

[...] Citeşte tot

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ajun...

Într-o seară de Ajun
Auzeam, de la fereastră,
Sania lui Moş Crăciun
Ce umbla din casă-n casă.

Am fugit direct la poartă
Să-l aştept cum se cuvine,
Dar uitai să-ncalţ o gheată
Şi să pun jujeu la căine.

Când să dau mâna cu Moşul
Şi să-i spun o poezie,
Ieşi pe sub gard Fălosul
Şi-l muşcă pe Moş de mână!

Renii, speriaţi, nervoşi
Au luat-o la sănătoasa,
Iar Fălosul bucuros
Mi-aducea, din casă, gheata.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria

E Cuvântul cuprins
Între Alfa şi Omega,
Locul în care Timpul
Îşi sădeşte permanenţa:
Din laurii strămoşilor,
A cioplitorilor în infinit
Şi a sufletelor călăuzitoare
De Lumină,
Frumuseţe
Şi Adevăr!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!