Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Când universul cade de Alexandrina Vlas

Atâta toamnă

E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.

E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.

Și de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Și de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.

E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieții cherestea
Desprinzând rupturi de fard.

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancora tăcerii

Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpește-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Oprește-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Și-aruncă-mi
Ancora tăcerii

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misterul iernii

Mai tremură-n simțiri miros de brad
Și lângă sobă se-mpletesc povești,
Mai trece un an în zări căzute-n vad,
Te strig din amintiri dacă mai ești.

Nici albul din ninsori nu s-a ivit
Să-mi spulbere tristețea de pe chip
Și-n sufletu-mi toți fulgii s-au topit
Minunile din iarna vremii par un mit.

Mai sună-n depărtări o notă de colindă
Și îmi roiesc în minte zâmbete zglobii
Amintirile mi se arată ca-n oglindă
Și văd cum de minuni se-ncântă doi copii.

Nici globulețele nu-mi par la fel de mari
Și tot ce-a fost cândva de-acum s-a șters,
Dar mai rămâne vie o trecere prin ani
Și-o nostalgie pusă la un colț de vers.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a stins

Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viața-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenușa gândurilor
Și e fum
Mai mergi, să ne-ngropăm
În scrum
Deși, se taie în ceață
Un ultim drum,
Vii să consumăm absenți
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi și zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simțiri
Te-nvie și dor...
Fluturii nu mor.

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar vânt

Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-s ochii fulgi

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.

Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.

Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.

Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era un lup

Viscolul îi cutreieră făptura,
Întinderea pustie îi hrănește ura
Și îl cuprinde-o frică surzitoare,
Pe față îi îngheață lacrimile-amare.

E-o liniște ce îi apasă pașii
Într-un ecou pictat pe rece sol,
Se-apropie adulmecând în grații
O pradă ca un vis ispășitor.

Aude foșnetul tăcerii
Și îl măsoară din priviri,
Se-avântă-n viscolul-dezastru
Căutând în jur ca un sihastru.

De printre crengi, copaci-strigoi
Aude foșnete-mpietrite
Să se retragă înapoi?
Dar moartea-n foame nu-i permite.

[...] Citește tot

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Când universul cade, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Vrei să ajuți Citatepedia să se transforme? Doar în decembrie, la donația ta se pot adăuga 1500 euro de la Bursa Binelui. Află detalii!