Îți sunt obrajii limpeziți de rouă
Îți sunt obrajii limpeziți de rouă
Și tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.
Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfințesc păcatele și plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.
Înlănțuiți primim o dimineață
Și rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aștrii de verdeață,
Pereții fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viață,
Lumina clipei e-un feeric brad.
poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?
Spune-mi, iubito, unde-ti e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ți așezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?
Cum ai învins râvnirile de fiară
Ce-a despicat pădurile cu pasul,
Ca să-mi aplec genunchii, să-mi fac masul
La umbra coapsei tale de fecioară?
Lasă-ți coroana-n iarba sângerie,
Bea din potirul brumelor nectar
Și din căuș de patimi apă vie,
Arde-ți veșmântul pe năvalnic jar,
Să te zidesc curată-n temelie,
Aceeași Ană, pe un nou altar.
poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (30 iulie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tăcerea clipei (Sonete 1), adresa este:
