Ridică-te române, profanii tăi să piară...
Ridică-te române și uită-te în munți
Înlănțuiți de vreascuri, de brazi (și ăia ciunți).
Și uită-te la tine, cămașa ta-i de gheață,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viață.
Visezi coroane nalte și regi călcând pe tun ;
Dar unde-ți este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru țară,
Iar tu te stingi simțit în pâinea ta amară.
Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghițit... e mort definitiv!
Să știi că zeii mor în tunet sau în fulger,
Și-acela ce te-nșeală sub masca unui înger.
Ți-atârnă ceru-n ștreang, te uiți ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... și iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviința avarii, că patria nu-i umbră!
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ștefan Radu Mușat despre moarte, despre visare, despre noapte, despre România, despre învățătură, despre îngeri sau despre viață
Eminescu reprezintă expresia maturizării estetice a romantismului literar.
Ștefan Radu Mușat în revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Radu Mușat despre Mihai Eminescu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Radu Mușat despre flori, despre alb, despre vânt, despre timp, despre stele sau despre somn
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...
Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...
Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.
Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Radu Mușat despre gură, despre frumusețe sau despre dor
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Constelații diamantine, adresa este: