Vântul cu ochi de țărână
Uite cerul cum răsună!...
Iar pe drum fără pereche
Și cu ochii de țărână,
Vântu' umblă într-o ureche.
Izbi salcia subțire
De fântâna părăsită,
Și trezi din amorțire
Cumpăna hodorogită.
Se înalță și aruncă
Norii-n vârful satului.
Nalte ierburi de pe luncă
Au adăpostit un pui.
Ridicându-și peste nori
Aripile de balaur,
Suflă furios pe nări
Înspre soarele de aur.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (27 martie 2016)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea care adoarme zmeii
Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...
Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, și anotimpul avea aripi de copil...
Ștefan Radu Mușat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza și toamna
Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.
Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...
Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...
Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Anotimpul cu aripi de copil, adresa este: