Sonet
înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
iar soarele deasupra-n raze tace...
a ațipit! țărâna se desface,
mi-e umed în sicriu și moartea țipă.
prin tot al meu Exist, cusut cu ace
cu ață albă-n slova cea din pripă
pe tine-amorul meu te înfiripă
misterul sângele să îmi îmbrace.
din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
și rugăciuni dansează, verticale.
în duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
spre orizont cuvinte de nomazi.
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
A patra dimensiune (sintagma visului)
ne țipă ploaia-n ochi și rațiune
cu suflete furiș pe la altare
și trăsnete străpung în pomul care
un șarpe dulcele venin își spune.
ci multe rosturi azi își au stricare
că doarme Dumnezeu în apei strune,
deasupra noastră e de nori genune
și cade lacrima ce-n piept ne doare.
iar de-ntuneric strigă-n nopți răniții...
de-acolo plozi de umbre de-ați cules
voi, oameni, cu năluci hrăniți-i.
având pe guri sărutul de eres
prin lumea cu truism în definiții
un veac presus de clipe-am înțeles...
sonet de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din A patra dimensiune, adresa este: