Cuget nemuritor de Ştefan Ciuculescu

Foc nestins

Dincolo de nori şi ceaţă
Arde-un foc fără de fum
Şi mă cheamă pe un drum
Fără visuri şi speranţă.

Pare-un vânt necruţător,
Ce mă-npinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu
Un izvor, de vis şi dor.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Cine îmi scurmă
Focul nestins,
În care-am închis,
Visul din urmă?

Năvalnic dor,
Vâslind în vânt,
Peste pământ,
Porneşte-n zbor!

Părul mi-e nins,
Inima doare,
Dor ne-nvins!

Mă chemi tu, oare,
Spre paradis,
Stea căzătoare?

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Poate-am fost cândva o floare,
Răsărită în ţărm pustiu
Poate-am fost rază de soare,
Într-un veac ce nu-l mai ştiu.
Poate-am fost un strop de rouă
Pe un fir de iarbă verde
Răsărit sub lună nouă
Cugetele să-mi dezmierde
Har divin să se coboare
Peste flori şi peste raze,
Din smaralde şi topaze.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Într-un colţ uitat de crâng
Cugetele se răsfrâng
Şi ca frunze adie în vânt,
Risipind raze de-argint,
Peste trupul diafan,
Buza dulce, de mărgean
Şi aştept s-aud din nou
Mătăsosul tău ecou
Şi şoptirile dintâi,
Vis albastru, să-mi revii!
Vremea treacă nesfârşit
Şi în ritmul netrăit
Calce pasul lungi poteci
Şi cum clipele se scurg,
De prin zori până-n amurg,
Să culeg un diamant
Din abisuri de neant
Şi sfinţitul meu topaz
De iubire şi extaz!

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!