Vecie
Pe singuratecele văi,
Strâng negurile clăi pe clăi.
Aici, vecie, să mă ngheți,
Cu fața către dimineți...
Aleargă ochii cât ce pot,
Spre largul ulilor înnot,
Sau cad cu negurile n gol,
Pe apa ta cu vad domol.
Și toate vin și toate trec
Și toate pier, ca ntr'un înnec.
Pe țărmul ce-a ncuiat în morți
Tăceri cu lacătul la porți,
Vin pomii să nflorească iar,
Cu gâtul peste pălimar.
Din ierbi, se uită uneori
Tăcerile, la căpriori,
Le dă, din mână, mugur crud
Și le desmiardă bolul ud...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din "Însemnări ieșene", Anul III, Vol. IV, Nr. 21, 1 noiembrie 1937, p 481-482, adresa este: