La calvar
Alo, ce faci, unde ești?
Așteaptă-mă, așteaptă-mă, ajung acum,
Nu mai veni că nu mai facem ore,
Super
Ne vedem la locul nostru,
Ok, dă-mi beep când ajungi,
Te kiss,
Te kiss și eu.
O, mamă, am rămas la mate,
La geografie nu am decât 7,
Româna este mult prea grea,
Dar anatomia e preferata mea.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La fizică nu trebuie lucrat
Mi-a zis un profesor care m-a meditat,
[...] Citește tot
poezie de Emma Moroșan
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
Așteptai o săptămână
La o cerere, și fata,
Profesoară de "... română"
Nu prea agrea armata.
Motivația era clară,
Că ea vrea stabilitate,
Nu să se plimbe prin țară
Cu boccelele în spate.
Cu speranță cam deșartă
O cotii spre "... geografie".
Asta, de, cu multă artă,
M-a amânat... pe vecie!
Apoi cea de "... naturale"
M-a analizat atent
"Lasă fumurile tale
Că ești doar... locotenent!"
[...] Citește tot
poezie de Nițu Constantin (23 octombrie 2016)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
"High tech"...
... natura, inspirată în bronhii, caldă ca o cataplasmă pe cornosul derm,
sau rece în felieri ca de înfipte lame până la oasele ieșite fiare înspre afară,
privită în lăcrimat de ochi zdrobiți de raze cum șarjele de laminoare,
ori plini de țepi ca acele de brad cu vârf de gheață în stilete
și păsări în planaj mijind, ca pensule-n culoare, azur, în nuanțe nepăstrate ferm,
cu un pierdut lătrat, ca înspre luna nouă, albă în spuma rochii de fecioară,
se dezvelind într-o felină în miorlăit dintre doi cocoșei Frantz Joseph, ochi de sclipitoare...
stând toate agățate apăsat pe ierburile în sol mustind oceane... e acum metaforă și epitete!...
... e pe-un ecran, pe-o masă, într-un pătrat ce arde obraz ca un neon din arcul de sudură,
fărâmițat real în invizibile cristale puse praf sub sticlă, ca un insectar
călcat de-un transatlantic fără mare, o folie de celofan mânjită de zacuscă
uscată, fără niciun relief, cum rola de celuloid se derulând în cadre, poză,
ce ochii mișună să descifreze, doar ce-au să înmâneze spre traducerea ca o acupunctură
înspre creier, el, să-și amintească tot ce-a fost odată, un fel de suvenir, abreviar
din șansa de aventuri de deplasări trăite la propriu, ori moșteniri... și-o muscă,
de niciunde apare picotind pe sticla-coală minunatul sunet, relief, poeticul din proză...
rămâne gând înseninat, adulmecând frumos bondar, tot negru, viu pe-o aprinsă, fadă... roză!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre viață sau despre timp
Prognoza meteo
ce seară banală se anunțase la buletinul meteo
va ninge pe alocuri în Crișana Banat și Nordul Olteniei
intensificări sporadice ale vântului în Câmpia Română
posibilități de producere a poleiului în Nordul Moldovei
Maramureș și Bucovina
eu îmi răsuceam inelul acela ciudat pe degetul mare
și îmi spuneam că în seara asta până și
cotele apelor Dunării vor avea o seară interesantă
să nu mai vorbim de cotele apelor râurilor
Vukovar ieri 124 de cm gheață la mal...
"Les niveaux des eaux de Danube por le deux jours suivants"
Moldova veche (cu accent pe primul o) baisse 8 cm
Mon amour (făra accent, fără ochi aruncați pe spate) - Stationaire
se apropie ora 12 ne vor spune și în rusă
minimalnaia glubina
"la semnalul următor va fi ora exacta"
tic tic tic tic tic
Aici București România
A fost ora 12
vă prezentăm rezumatul știrilor
[...] Citește tot
poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice dorință am, scop sau vis, le obțin ca un premiu pentru învățarea etapelor, lecțiilor ce duc la finalul călătoriei. Încearcă să privești un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licență. Ai niște lecții de învățat. Dacă le înveți, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent. De exemplu ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relație. Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu și o relație fericită. Îmi fac afirmații, gândesc pozitiv am speranță și sunt la un pas să mi se îndeplinească visul. Dar viața este un profesor dur, îți dă examenul și apoi îți predă lecția. Viața decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăț lecția aprecierii. Când am învățat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relației mele, voi avea o relație fericită, dar eu nu știu asta acum. Aunci, viața se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relația actuală pentru că nu am știut să o apreciez și mi-e tot mai greu să îmi fac o relație nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură și nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic. În acest moment, asumarea responsabilității e singura ta salvare. Când îți asumi responsabilitatea și știi că doar de tine depinde să îți atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveți. S-ar putea că lecția aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viață întreagă. Doar de tine depinde cât de repede îți înveți lecțiile.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Pera Novacovici despre învățătură
- despre lecții
- despre visare
- despre viață
- despre responsabilitate
- despre fericire
- despre timp
- lecții de engleză
Să curgă vinul!
În cupa opacă, de sticlă,
Un lichid vâscos cu miros de ambră.
Dintr-un ciubăraș picură vinul,
Perle limpezi, roșii.
Din dragoni fierți și rumenite păsări phoenix
Lăcrimează grăsimi de jad;
Paravane transparente, perdele brodate
Încadrează aceste adieri parfumate.
Sunați, trompete-ale dragonilor!
Răpăiți tobe-ale aligatorilor!
Dinți strălucind în cântec,
Talii zvelte dansând.
Mai ales acum,
Când zilele verzi de primăvară,
Se adâncesc în amurg,
Iar petalele florilor cad din piersici,
În rafale-învolburate roz.
Te rog acum din suflet, rămâi beat
Până la sfârșitul zilelor tale,
[...] Citește tot
poezie de Li He, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre sânge, despre suflet, despre promisiuni sau despre prietenie
Soția marinarului breton
La-începutul celeilalte ierni noi, prea-frumoșii,
Ne-am căsătorit după Anul Nou a plecat pe mare.
Acum florile de mac ard roșii,
Iar eu sunt aici pe cheu, privind în zare.
I-aștept sosirea, având tovarăși albatroșii,
Pe unde-o fi? Distanța dintre noi îl doare?
"Nu plânge, curaj, coniță,"-mi spune căpitanul;
"Se va întoarce curând acasă. Așteaptă, fii cuminte!
Deocamdată zace într-un spital, se face de-acum anul...
La Rio de Janeiro,-n Brazilia febricidă și fierbinte.
Nu știu ce boală-a căpătat, știu doar că trăiește băietanul
Și că-într-o bună zi iarăși îți va ieși-înainte."
Am trimis telegramă, să aflu date mai precise,
La Spitalul Marinei și-am primit răspuns a doua zi.
Citez cuvintele infirmierei, exact cum au fost scrise:
"Soțul tău iubit nu va muri;
Dar să nu te-aștepți la un barcaz cu velele întinse
Nu pot, desculpa-me, să-ți spun din ce pricini. "
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Daodejing (fragment)
Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate și justiție,
Au apărut prudența și cunoașterea;
Există cultivarea comportamentului.
Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului și ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.
Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.
Cel care este pururi fără dorință
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăiește permanent în dorință
Percepe doar limita acesteia.
[...] Citește tot
poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Lao Tse despre dorințe, despre cunoaștere, despre înțelepciune, despre început, despre vorbire sau despre viață
Bahică
Unii caută bodega
Între alfa și omega.
distih de David Boia (3 mai 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!